Într-o noapte frumoasă de vară pe cer strălucea o steluță mică. Era cea mai mică, dar strălucea cel mai tare dintre toate. Această stea se numea Stela. Stela scânteia pe cerul întunecat ca cel mai frumos diamant. Dar într-o noapte această steluță mică a căzut. Și nu a căzut oriunde!
Continuați să citiți →
Departe, în adâncul mării, se află un regat acvatic foarte frumos. Acolo trăiesc un rege, o regină și cei doi copii ai lor: prințul și prințesa. Băiatul se numește Coral și înoată mereu undeva. Nu poate sta locului o clipă.
Continuați să citiți →
De mult, foarte de mult, când oamenii încă trăiau modest și slujeau regelui, căruia nu doar că îi erau credincioși, ci îl ajutau și cu recolta, trăia și pescarul bătrân. El, pe lângă piață, livra peștișori și regelui la castel și astfel câștiga monede de aramă în plus. Soția lui însă era bolnavă.
Continuați să citiți →
Sus pe cer, în fiecare dimineață ne întâmpină cea mai strălucitoare stea a noastră, cea mai aproape de oameni: Soarele. Această stea nu doar că ne trezește dimineața cu razele ei gâdilicioase, dar, în anotimpurile calde, precum primăvara înflorită și vara dogoritoare, ne încălzește plăcut sau chiar ne chinuie cu arșița sa.
Continuați să citiți →
„Acum?” „Nu, încă nu.” „Acum?” „Mai așteaptă puțin.” „Dar acum?” „Pregătește-te. Acum!” Și în acel moment, delfinul Flip a sărit din apă și imediat s-a scufundat din nou cu capul în valurile mării agitate. Și încă o dată și încă o dată.
Continuați să citiți →
Într-o grădină plină cu pomi fructiferi și flori înmiresmate trăia o mică omiduță pe nume Kiki. Era o omiduță drăgălașă, cu corpul verde presărat cu buline albe. Kiki adora razele calde ale soarelui și cel mai mult îi plăcea să se cațere pe flori, unde se încălzea stând pe o petală.
Continuați să citiți →
În valea sălciilor era un iaz mare. Trăiau în el mulți pești. Crapi și somni. Într-o duminică urma să aibă loc un mare eveniment în iaz. Trebuiau să eclozeze micii crapi. Ceilalți peștișori nu mai puteau aștepta.
Continuați să citiți →
De mult timp, într-un regat îndepărtat, domnea un rege bătrân care avea o fiică foarte frumoasă, despre care vorbeau oamenii din tot ținutul. Prințesa se bucura de tinerețea și frumusețea sa, cânta și se juca cu prietenii în grădina regală.
Continuați să citiți →
Într-o zi, o vulpe flămândă rătăcea prin ținut în căutarea hranei. Avea stomacul gol, iar burtica îi cânta jalnic.
Continuați să citiți →
Cu mulți ani în urmă trăia un împărat care se îngrijea prea mult de înfățișarea sa. Îi plăcea să poarte cele mai luxoase costume și să se plimbe prin regatul său. Pentru fiecare oră din zi avea un palton nou și des se lăuda cu îmbrăcămintea sa.
Continuați să citiți →
Era deja sfârșitul lui februarie și iarna se apropia de sfârșit. Totuși, dimineața mai apărea bruma pe iarbă și bălțile înghețau pe trotuare. Pe copaci nu erau frunze și iarba nu avea nici urmă de culoarea aia verde proaspătă. Primăvara încă nu se pregătea să vină, zăpada adevărată nicăieri, dar gheața împodobea natura din jur.
Continuați să citiți →
A trăit odată un tâmplar și soția lui, care tânjeau după un copil. În fiecare zi se rugau pentru un copil, dar nu l-au primit niciodată. În spatele casei lor se afla o grădină frumoasă cu flori și plante minunate. Nimeni nu îndrăznea să intre în grădină, pentru că aparținea vrăjitoarei Gertruda.
Continuați să citiți →
În munții înalți, deasupra Văii Negre, locuia un grup de vulturi. Aveau cuiburile așezate aproape unul de celălalt și făceau totul împreună. Zburau mereu în grup deasupra văii — niciodată nu se despărțeau. Se numeau Vulturii de Neînvins. Erau un grup puternic, hotărât să stăpânească întreaga Vale Neagră și munții din jur.
Continuați să citiți →
A fost odată un dulgher. Se numea Geppetto și acesta confecționa păpuși. Era singur și își dorea foarte mult să aibă un fiu. Într-o zi a reușit să sculpteze un băiețel de lemn foarte frumos. A numit păpușa Pinocchio.
Continuați să citiți →
Era februarie. Dimineața încă apărea bruma și din când în când cădeau câțiva fulgi de zăpadă. Pe dealuri se menținea un covor alb de zăpadă și pe iazuri strălucea gheața. Lângă un iaz se afla o salcie impunătoare. Și pe acea salcie stătea în fiecare zi Spiridușul Apei Cezar.
Continuați să citiți →