Masha și ursul au plecat la plimbare în pădure pentru a asculta ce frumos cântă păsările. Ursul a vrut să o învețe pe Masha cum să recunoască fiecare pasăre după cântec. S-au așezat pe o piatră încălzită de soare și au ascultat.
Continuați să citiți →
Într-o zi, doamna Iepuriță a rugat-o pe Masha și pe urs dacă ar putea să-i păzească pe cei doi năzdrăvani – iepurașii mici, care dormeau liniștiți în cărucior. Masha și ursul au fost de acord. Va fi ușor, pentru că dorm. Și înainte să se trezească, mămica lor va fi înapoi de la cumpărături.
Continuați să citiți →
În această zi, Masha avea ziua onomastică. A primit de la mama ei un inel minunat cu o piatră colorată. Îi plăcea foarte mult și a mers imediat să-i arate și ursului inelul primit.
„Salut, ursule, uite,” îi arăta Masha noua ei bijuterie, care strălucea frumos în soare.
Continuați să citiți →
Era o toamnă caldă, soarele strălucea și Masha cu ursul au plecat să se joace în pădure.
„Hai să facem o întrecere,” a propus Masha. „Cine ajunge primul la acel ciot mare, câștigă.”
Ursul a dat din cap și deja se bucura că va câștiga cu siguranță această cursă.
„Deci trei, doi, unu… și acum!” a numărat Masha și amândoi au pornit în goană.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță pe nume Masha. Locuia la marginea pădurii într-o singură căsuță departe de toate. De aceea îi părea rău că nu avea niciun prieten acolo. Chiar și așa, reușea să se bucure de animalele din curte.
Continuați să citiți →
Într-un iaz trăiau familii de broaște. Și fiecare familie aveau mulți copiii broscuțe. Pentru că voiau ca copiii lor să fie deștepți, îi trimiteau la școala broscuțelor. Școala broscuțelor era un loc pe suprafața iazului, unde crinii de apă creșteau dens. Fiecare broscuță s-a așezat pe o frunză de nufăr și asculta pe doamna învățătoare.
În acea zi, micile broscuțe învățau alfabetul. Doamna învățătoare recita alfabetul și copiii repetau.
Continuați să citiți →
La o fermă dintr-un colț îndepărtat al unui mic regat trăia o fată frumoasă. Hainele ei erau zdrențuite și obrajii murdari, dar nici asta nu-i ascundea frumusețea. Era, de asemenea, foarte bună și modestă. La fermă făcea cea mai grea muncă și rareori avea un moment pentru ea însăși. Nimeni nu-i spunea altfel decât Cenușăreasa. Împreună cu ea trăiau la fermă și mama ei vitregă și cele două surori vitrege. Toate trei erau însă foarte rele cu Cenușăreasa și trebuia să suporte diverse nedreptăți din partea lor.
Continuați să citiți →
La marginea satului, lângă pădure, trăiau într-o căsuță mică bunicul și bunica. Împreună își gospodăreau zi de zi și din când în când bunica îi cocea bunicului câte o delicatesă. Într-o dimineață, bunicul s-a trezit cu o poftă irezistibilă de gogoșică. A rugat-o pe bunica dacă i-ar putea pregăti una.
Continuați să citiți →
În vremuri de demult, sărăcia domnea peste tot în lume. Și într-o căsuță mică de lângă pădure, unde trăia un tată cu copiii săi, Hansel și Gretel. Împreună cu ei locuia și a doua soție a tatălui, mama vitregă, care nu prea îi avea la inimă pe copii. Se plângea mereu că ea însăși are puțin, darămite să mai hrănească două guri flămânde. Atât de mult i-a bătut la cap pe soțul ei să-i ducă în pădure și să-i lase acolo, încât acesta a cedat vorbelor ei rele.
Continuați să citiți →
Într-o pădure trăia o vulpe. La marginea pădurii era un iaz și acolo trăia un cocostârc. Într-o zi, cei doi s-au împrietenit. Și ca pe noul său prieten, vulpea l-a invitat pe cocostârc la cină.
Continuați să citiți →
Au fost odată doi frați. În afară de asemănare, nu aveau prea multe în comun. Unul era extrem de bogat, iar celălalt sărac lipit pământului. Fratele bogat se numea Václav. Într-o zi, l-a rugat pe fratele său sărac, Jaromír, să-i păzească snopii de pe câmp. Jaromír a plecat și a păzit.
Continuați să citiți →
Într-o curte trăia un cocoș care avea găina lui. Cocoșul își petrecea cea mai mare parte a zilei aranjându-și penele colorate, iar găina alerga prin curte căutând hrană pentru amândoi. Într-o zi au decis să-și înveselească viața și să meargă în pădure după căpșuni. S-au înțeles să împartă fiecare căpșună pe care o găsesc. Găinușa a găsit repede o căpșună roșie și s-a împărțit frumos cu cocoșul.
Continuați să citiți →
Într-un tărâm magic, unde totul prinde viață și fiecare creatură vie are vocea sa, dintr-o petală de floare s-a născut o fetiță mică. Era mare cam cât un deget de la mână. Ziua avea grijă de flori și le cânta. Noaptea dormea într-o coajă de nucă acoperită cu o petală de trandafir. Toți îi spuneau Malenka.
Continuați să citiți →
Au trăit odată un moș și o babă. Aveau o căsuță și lângă căsuță un mic ogor. Pe acel ogor cultivau de toate și din fiecare recoltă bună aveau o bucurie imensă. Anul acesta au avut deja cea mai mare parte a recoltei strânsă, mai rămăsese doar un strat cu ridichi. Moșul a mers seara să culeagă și a pus ridichile pe căruță una câte una. Până a ajuns la ultima și a făcut ochii mari. Era însă uriașă!
Continuați să citiți →
A trecut mult timp de când trăia o croitoreasă care era pricepută cu acul și ața ca nimeni alta. Se lăuda chiar că în abilitățile de croitorie l-ar învinge și pe însuși dracul.
Continuați să citiți →