Dacă credeți că într-un basm adevărat nu trebuie să lipsească o prințesă, atunci poveștile despre prințese sunt perfecte pentru voi. Poveștile cu prințese sunt recomandate de zece din zece dragoni flămânzi. Și între noi fie vorba, poveștile cu prințese fac parte din lectura obligatorie a tuturor prințeselor (pentru a învăța cum să aleagă prințul potrivit) și a tuturor prinților (pentru a învăța cum să salveze prințesele). Dar sunt aici în principal pentru voi, ca să adormiți frumos după ele.
A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Anabela. Prințesa a crescut într-un castel frumos, care se înălța pe un deal cu vedere spre întreg regatul. Sătenii, poporul regelui Victor, îi disprețuiau însă pe rege și pe prințesă. Adevărul era însă că și regele și prințesa făceau tot posibilul să câștige înapoi încrederea sătenilor după un război pierdut. S-au străduit cum au putut, dar sătenii din regat nu mai aveau încredere.
Continuați să citiți →
În regatul de dincolo de munți și văi se înălța un castel frumos. În castel, pe lângă rege, locuiau și cele două fiice frumoase ale sale. Erau prințesele Elisabeta și Carolina. Carolina era mai mare și deșteaptă, avea părul castaniu frumos până în brâu.
Continuați să citiți →
Departe, în adâncul mării, se află un regat acvatic foarte frumos. Acolo trăiesc un rege, o regină și cei doi copii ai lor: prințul și prințesa. Băiatul se numește Coral și înoată mereu undeva. Nu poate sta locului o clipă.
Continuați să citiți →
Sus pe cer, în fiecare dimineață ne întâmpină cea mai strălucitoare stea a noastră, cea mai aproape de oameni: Soarele. Această stea nu doar că ne trezește dimineața cu razele ei gâdilicioase, dar, în anotimpurile calde, precum primăvara înflorită și vara dogoritoare, ne încălzește plăcut sau chiar ne chinuie cu arșița sa.
Continuați să citiți →
Într-un castel minunat înconjurat de grădini cu trandafiri și copaci cu coroane bogate trăia înțeleptul rege Bogdan cu singura sa fiică, prințesa Florica. Era o fată cu inima blândă și ochi atât de limpezi, încât aminteau de cerul de dimineață.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă munți și nouă râuri era un regat de iarnă. Regele și regina de acolo erau înțelepți și drepți. Aveau un fiu, un prinț care devenise deja adult, iar acum trebuia să se căsătorească. Totuși, prințului nu îi venea deloc să facă asta. Nu întâlnise nicio prințesă care să-i placă cu adevărat.
Continuați să citiți →
Demult, în mijlocul unor păduri întinse și a unei pajiști, se înălța un castel minunat cu turnuri ce păreau să atingă norii. În el trăia un tânăr prinț, al cărui suflet tânjea după un singur lucru – să găsească prințesa adevărată, cu care să-și împărtășească viața.
Continuați să citiți →
A fost odată o femeie săracă, care trăia cu cele două fiice ale sale într-o căsuță mică la marginea pădurii. În fiecare zi mergea în pădure să adune lemne, pentru a putea face focul acasă și a-și încălzi familia.
Continuați să citiți →
Într-un oraș trăia un negustor bogat, care avea lângă casa sa o grădină minunată, unde cultiva mei. În fiecare zi verifica cu atenție, dar într-o zi a descoperit că o mare parte din recoltă dispăruse. Furios, negustorul a decis să prindă și să pedepsească hoțul. A încredințat această sarcină celor trei fii ai săi – Mihai, Iura și Ion. Cine dintre ei va prinde hoțul va primi o recompensă.
Continuați să citiți →
Dincolo de șapte munți și șapte râuri, pe un vârf înalt într-un castel impunător trăia o prințesă atât de frumoasă, încât fața ei fermecătoare era îndrăgită în tot regatul. Camera ei era deosebită – avea douăsprezece ferestre, și când prințesa trecea de la prima către ultima, putea vedea tot mai departe.
Continuați să citiți →
Într-o țară, dincolo de șapte munți înalți și șapte râuri largi, era o lume în care era o bucurie să trăiești. Pădurile foșneau, pajiștile erau verzi și pârâurile susurau. Țara era condusă de un rege bătrân, care avea trei fiice.
Continuați să citiți →
Deasupra unei văi mari și verzi se afla un regat de primăvară. Tot anul acolo creșteau flori, deasupra zidurilor se mândrea un curcubeu, iar în grădinile regale înfloreau copaci. Despre acest regat de primăvară se vorbea în lung și în larg. Fiecare care trecea pe acolo dorea să vadă acele culori, pentru care regatul era cunoscut. Copaci, flori și curcubeu. Toate acestea luminau regatul cu culori de tot felul.
Continuați să citiți →
A trecut mult timp de când, într-un regat îndepărtat, domnea un rege împreună cu soția sa. Ei conduceau cu înțelepciune, iar poporul îi iubea. Totuși, cuplul regal nu reușea să aibă un copil.
Continuați să citiți →
În regatul de basm, dincolo de zece dealuri și zece văi, se afla un castel cu cel mai înalt turn din lume. În turn trăia o prințesă. O tânără și frumoasă fată. Când se uita pe fereastra turnului, părul ei lung și negru flutura în vânt. În acest turn trăia de câțiva ani.
Continuați să citiți →
Dincolo de muntele ascuțit și pădurile înghețate se afla un mic, dar frumos regat. În el locuia o prințesă fermecătoare cu părinții ei. Prințesa era foarte frumoasă. Părul ei lung și deschis la culoare strălucea ca soarele. Ochii ei erau albaștri ca un izvor de cristal și zâmbetul ei era cel mai frumos din întreaga lume. Era foarte frumoasă și avea o inimă bună. Regele și regina erau extrem de fericiți cu ea și o iubeau mai presus de orice.
Continuați să citiți →