Alo, alo, școala cheamă! Copii, nu vă temeți, în băncile noastre de poveste învățăm cu plăcere. Toți copiii (și nu doar copiii) trăiesc adevărate aventuri de studiu în băncile școlare. Veniți la noi la ore, cu siguranță veți învăța ceva interesant alături de noi.
Toamna era deja în toi și, pe lângă vântul rece, împrejurimile erau împodobite cu frunze colorate care foșneau sub pași. Pe geamurile școlilor și grădinițelor apăreau încet-încet dovleci portocalii decupați, frunze sau arici colorați.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți de fetița cu părul castaniu pe nume Vilma, a cărei timp la grădiniță s-a terminat? Era începutul lunii septembrie și fetița avea în față o zi mare. Era prima zi de școală. Vilma era veselă și curajoasă, dar de școală îi era puțin frică, pentru că nu cunoștea pe nimeni acolo.
Continuați să citiți →
Începea școala. Și astfel sa terminat nu doar vacanța de vară însorită și plină de distracție, ci și vremurile de grădiniță ale micuței Vilma. Vilma era o fetiță veselă și curajoasă, dar de școală îi era frică. Fetița cu părul castaniu era tristă că a terminat grădinița. Avea acolo multe prietene și în fiecare zi era distracție.
Continuați să citiți →
Sus pe cer, în fiecare dimineață ne întâmpină cea mai strălucitoare stea a noastră, cea mai aproape de oameni: Soarele. Această stea nu doar că ne trezește dimineața cu razele ei gâdilicioase, dar, în anotimpurile calde, precum primăvara înflorită și vara dogoritoare, ne încălzește plăcut sau chiar ne chinuie cu arșița sa.
Continuați să citiți →
Cu mulți ani în urmă trăia un împărat care se îngrijea prea mult de înfățișarea sa. Îi plăcea să poarte cele mai luxoase costume și să se plimbe prin regatul său. Pentru fiecare oră din zi avea un palton nou și des se lăuda cu îmbrăcămintea sa.
Continuați să citiți →
Era deja sfârșitul lui februarie și iarna se apropia de sfârșit. Totuși, dimineața mai apărea bruma pe iarbă și bălțile înghețau pe trotuare. Pe copaci nu erau frunze și iarba nu avea nici urmă de culoarea aia verde proaspătă. Primăvara încă nu se pregătea să vină, zăpada adevărată nicăieri, dar gheața împodobea natura din jur.
Continuați să citiți →
Horia și Samuel erau frați. Erau niște băieți foarte curioși și jucăuși, deși uneori nu se purtau ca niște frați adevărați. Frații se ciondăneau des și își băteau joc unul de celălalt. Samuel avea puțini prieteni și era mai timid. Îi plăcea să stea acasă, unde se juca singur cu lego-urile sau cu mașinuțele. Horia, în schimb, era mai curajos.
Continuați să citiți →
A fost odată un băiețel pe nume Pavel. Trăia cu mama sa, fratele mai mare și sora lui într-o căsuță mică. Avea un lucru pe care îl iubea mai presus de orice – o pătură roșie veche. O lua pretutindeni cu el.
Continuați să citiți →
Era ultima zi de vară și o fetiță pe nume Rebeca era puțin tristă că se termina vacanța. Nu voia ca vacanța plină de distracție și aventură să se termine. A doua zi începea școala și zilele lungi și însorite de joacă afară cu prietenii sau de zbenguială în piscină erau pe gătate.
Continuați să citiți →
În afara orașului, chiar lângă stânci, se întindea un iaz mare. Apa era adâncă, iar acolo înotau câțiva crapi și somni. În jurul iazului săreau broaște vesele, iar pe fundul apei locuia Spiridușul Apei. Era un omuleț verde și foarte bun. Avea grijă de pești, făcea curat în apă ca totul să fie frumos și curat și se asigura că nimeni nu pățește nimic. De multe ori, chiar a salvat vieți. Așa s-a întâmplat și nu demult…
Continuați să citiți →
Durează puțin până când primăvara trece de iarnă. Soarele este încă timid și nu încălzește suficient pentru a încălzi pe toată lumea. Iarba nu este verde, fiind încă acoperită de resturi de zăpadă. În unele locuri chiar și înghețuri.
Continuați să citiți →
Rosi și Ligia erau două fetițe inseparabile. Erau ca ziua și noaptea, ca apa și focul. Atât de diferite și totuși atât de apropiate una de cealaltă. Rosi avea părul lung și roșcat, ca niște flăcări, și ochii negri ca niște cărbuni. Ligia, în schimb, era o fetiță cu părul scurt și deschis la culoare și ochii verzi, precum cei ai unei pisici.
Continuați să citiți →
În pădurea neagră, departe între stânci, trăia un bandit. Avea o barbă lungă și împletită, pe cap o pălărie ruptă și dedesubt îi ieșea părul negru și des. Locuia lângă cele mai înalte stânci, într-o peșteră ascunsă. Nu era rău, doar că nu știa altceva decât să jefuiască.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată era un safari. Acolo trăiau elefanți, girafe, antilope, zebre și alte animale. Toate trăiau fericite împreună pe întinderi mari și câmpii. Regele lor era leul. Era cel mai puternic dintre toți. Dar era și deștept, înțelept și drept.
Continuați să citiți →
Era deja seară, pe cer se arăta luna, stelele din jurul ei începeau să strălucească și în nici o fereastră nu mai era lumină. Toți din oraș dormeau deja. Era o noapte adâncă. Dar chiar dacă era atât de târziu și nimeni nu era treaz, de sub un pat de copil se auzea un foșnet ușor. Era în camera lui Valentin.
Continuați să citiți →