Alo, alo, școala cheamă! Copii, nu vă temeți, în băncile noastre de poveste învățăm cu plăcere. Toți copiii (și nu doar copiii) trăiesc adevărate aventuri de studiu în băncile școlare. Veniți la noi la ore, cu siguranță veți învăța ceva interesant alături de noi.
Era Revelionul, iar micul Dominic abia mai putea să aștepte sărbătoarea Anului Nou. Era nerăbdător să se joace și să se distreze împreună cu părinții și familia. Ca în fiecare an, împreună cu tatăl său, a împodobit camera de zi cu luminițe, baloane colorate și cu mesajul „An Nou Fericit!”. În aer plutea bucuria și toată lumea abia aștepta sărbătoarea de Revelion și începutul noului an.
Continuați să citiți →
Era o dimineață rece de decembrie, iar școala se apropia încet de sfârșitul anului. Mai erau doar câteva zile până la vacanță, iar clasele se transformau deja în peisaje magice de Crăciun. Peste tot se vedeau desene cu sclipici, decorațiuni colorate și brăduți frumos împodobiți.
Continuați să citiți →
Era începutul lunii decembrie, iar domnul Toamnă își lua încet rămas-bun de la lume. Aerul devenise mai rece, iar străzile începeau să se îmbrace în straie de sărbătoare: ghirlande colorate, luminițe sclipitoare și vitrine pline de ornamente de Crăciun. Copiii așteptau cu sufletul la gură să vină Moș Crăciun și să vadă ce cadouri le va aduce sub brăduț.
Continuați să citiți →
Kedysi dávno žil raz jeden statný muž. Bol to kupec, ktorý mal vždy dostatok dobrého tovaru a na trhu sa mu darilo. Bol to šťastný chlap, mal prekrásnu ženu a vybudoval dom obrovský ako zámok.
Continuați să citiți →
Era ziua dinaintea vacanței de toamnă. Orașul era împodobit cu dovleci sculptați și frunze căzute, iar clasele din școli purtau și ele straiele toamnei. Ferestrele erau decorate cu frunze colorate, clasele cu omuleți din castane, dovleci pictați și chiar câteva schelete haioase. În acea zi, la școală urma spectacolul de toamnă.
Continuați să citiți →
Toamna era deja în toi și, pe lângă vântul rece, împrejurimile erau împodobite cu frunze colorate care foșneau sub pași. Pe geamurile școlilor și grădinițelor apăreau încet-încet dovleci portocalii decupați, frunze sau arici colorați.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți de fetița cu părul castaniu pe nume Vilma, a cărei timp la grădiniță s-a terminat? Era începutul lunii septembrie și fetița avea în față o zi mare. Era prima zi de școală. Vilma era veselă și curajoasă, dar de școală îi era puțin frică, pentru că nu cunoștea pe nimeni acolo.
Continuați să citiți →
Începea școala. Și astfel sa terminat nu doar vacanța de vară însorită și plină de distracție, ci și vremurile de grădiniță ale micuței Vilma. Vilma era o fetiță veselă și curajoasă, dar de școală îi era frică. Fetița cu părul castaniu era tristă că a terminat grădinița. Avea acolo multe prietene și în fiecare zi era distracție.
Continuați să citiți →
Sus pe cer, în fiecare dimineață ne întâmpină cea mai strălucitoare stea a noastră, cea mai aproape de oameni: Soarele. Această stea nu doar că ne trezește dimineața cu razele ei gâdilicioase, dar, în anotimpurile calde, precum primăvara înflorită și vara dogoritoare, ne încălzește plăcut sau chiar ne chinuie cu arșița sa.
Continuați să citiți →
Cu mulți ani în urmă trăia un împărat care se îngrijea prea mult de înfățișarea sa. Îi plăcea să poarte cele mai luxoase costume și să se plimbe prin regatul său. Pentru fiecare oră din zi avea un palton nou și des se lăuda cu îmbrăcămintea sa.
Continuați să citiți →
Era deja sfârșitul lui februarie și iarna se apropia de sfârșit. Totuși, dimineața mai apărea bruma pe iarbă și bălțile înghețau pe trotuare. Pe copaci nu erau frunze și iarba nu avea nici urmă de culoarea aia verde proaspătă. Primăvara încă nu se pregătea să vină, zăpada adevărată nicăieri, dar gheața împodobea natura din jur.
Continuați să citiți →
Horia și Samuel erau frați. Erau niște băieți foarte curioși și jucăuși, deși uneori nu se purtau ca niște frați adevărați. Frații se ciondăneau des și își băteau joc unul de celălalt. Samuel avea puțini prieteni și era mai timid. Îi plăcea să stea acasă, unde se juca singur cu lego-urile sau cu mașinuțele. Horia, în schimb, era mai curajos.
Continuați să citiți →
A fost odată un băiețel pe nume Pavel. Trăia cu mama sa, fratele mai mare și sora lui într-o căsuță mică. Avea un lucru pe care îl iubea mai presus de orice – o pătură roșie veche. O lua pretutindeni cu el.
Continuați să citiți →
Era ultima zi de vară și o fetiță pe nume Rebeca era puțin tristă că se termina vacanța. Nu voia ca vacanța plină de distracție și aventură să se termine. A doua zi începea școala și zilele lungi și însorite de joacă afară cu prietenii sau de zbenguială în piscină erau pe gătate.
Continuați să citiți →
În afara orașului, chiar lângă stânci, se întindea un iaz mare. Apa era adâncă, iar acolo înotau câțiva crapi și somni. În jurul iazului săreau broaște vesele, iar pe fundul apei locuia Spiridușul Apei. Era un omuleț verde și foarte bun. Avea grijă de pești, făcea curat în apă ca totul să fie frumos și curat și se asigura că nimeni nu pățește nimic. De multe ori, chiar a salvat vieți. Așa s-a întâmplat și nu demult…
Continuați să citiți →