A fost o zi lungă astăzi. Toți sunt obosiți, mai ales mamele și tații, dar copiii totuși vor să audă o poveste. Ce să faceți? E simplu. În astfel de cazuri, ajută poveștile scurte, care se citesc rapid și totuși nu își pierd din farmecul lor. Dacă abia așteptați să mergeți la culcare, citiți o poveste scurtă, dați un sărut de noapte bună și haideți la somn. Pentru o poveste lungă va fi timp data viitoare.
În mijlocul orașului mare era un aeroport imens. Acolo parcau avioane mari și mici. Cele mai mici zburau în excursii de vizitare și cunoaștere, iar cele mai mari duceau mulți oameni în vacanțe și zburau în țări îndepărtate. Însă printre avioanele mari se găsea unul care era nefericit.
Continuați să citiți →
Departe, în pădurile adânci, trăia o haită de lupi. Aveau grijă unii de alții, se ajutau și întotdeauna rămâneau împreună. Aveau între ei legi și reguli ale lupilor pe care le respectau. Nimeni nu avea voie să le încalce. În haită erau lupi tineri și bătrâni, femele și masculi. Toți se protejau reciproc și trăiau împreună fericiți.
Continuați să citiți →
La marginea orașului, într-o căsuță mică, locuia un pictor. Picta imagini și diverse afișe. Și de fiecare dată picta animale. Pe unele, un motan mândru se plimba în cizme, pe altele, arici cu un măr, iar pe altul era pictat un șoricel cu brânză. Pictorul avea toate imaginile și afișele atârnate și expuse în grădina sa.
Continuați să citiți →
Era deja sfârșitul toamnei și în orice moment trebuia să înceapă iarna. Animăluțele din pădure își completau ultimele provizii de mâncare, iar altele își îmbunătățeau cuiburile, pentru a avea totul pregătit pentru somnul de iarnă. În pădure trăia și un mic căprior pe nume Isi.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată era un safari. Acolo trăiau elefanți, girafe, antilope, zebre și alte animale. Toate trăiau fericite împreună pe întinderi mari și câmpii. Regele lor era leul. Era cel mai puternic dintre toți. Dar era și deștept, înțelept și drept.
Continuați să citiți →
Când plouă, este apă peste tot. Iazurile se ridică, râurile se măresc și pe trotuare se formează pârâiașe. Odată s-a întâmplat că și râul din satul nostru s-a ridicat atât de mult încât era pe punctul de a se revărsa. Totul a fost salvat atunci de castori și prietenii lor, păsărelele. Și asta doar pentru că s-au ajutat reciproc. Cum a fost atunci?
Continuați să citiți →
Dincolo de dealul mare se afla o casă frumoasă. Dar nu era o casă obișnuită. Era albastră ca cerul și pe ea era pictat un soare. Acoperișul era de un roșu aprins. Se afla în mijlocul unei pajiști înflorite. Peste tot în jurul ei înfloreau flori colorate și parfumate. Dar ce fel de casă era aceasta?
Continuați să citiți →
Era deja seară, pe cer se arăta luna, stelele din jurul ei începeau să strălucească și în nici o fereastră nu mai era lumină. Toți din oraș dormeau deja. Era o noapte adâncă. Dar chiar dacă era atât de târziu și nimeni nu era treaz, de sub un pat de copil se auzea un foșnet ușor. Era în camera lui Valentin.
Continuați să citiți →
În mijlocul unui oraș mare și aglomerat era o parcare mai mică. Acolo parcau întotdeauna două mașini. Una era de pompieri și cealaltă de poliție. Ambele mașini erau întotdeauna pregătite și gata să plece pentru a ajuta pe cineva în oraș. Oamenii le chemau des din diverse motive.
Continuați să citiți →
Pe o pajiște trăiau o lăcustă și o furnică. Lăcusta sărea toată ziua la soare, în timp ce furnica muncea din greu și tot căra ceva undeva. Lăcusta era foarte uimită de asta, a sărit la el și l-a întrebat:
Continuați să citiți →
Un mic țânțar zbura prin peisaj. Cel mai mult îi plăcea să zboare deasupra suprafețelor iazurilor, în care își putea privi reflexia. Acest țânțar era foarte îngâmfat. Când zbura pe lângă o muscă ce se odihnea la umbră, își aranja trompa și acele câteva fire de păr de pe cap.
Continuați să citiți →
Era o zi fierbinte de vară. Corbul zbura prin regiune, tocmai se întorcea acasă și îi era foarte cald. Soarele de amiază bătea în penele sale negre și corbul a început să simtă sete. Căuta apă, dar nu vedea nimic nicăieri. În timpul verii lungi și obositoare, apa era puțină peste tot. Până când, deodată, ceva a strălucit. Să fie apă?
Continuați să citiți →
Lidia era o fetiță blondă care petrecea foarte mult timp în pădure. Îi plăcea foarte mult să citească acolo, să se odihnească și să pună diverse bunătăți în hrănitoare pentru căprioare. Iubea să se întindă pe mușchi, să simtă mirosul ciupercilor și să încerce fructele de pădure, care creșteau peste tot în jur. Dar într-o zi, Lidia a întâlnit în pădure pe cineva, pe care nu-l mai văzuse niciodată. De fapt, nici nu știa că cineva ca acela există.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă râuri și nouă munți se afla o căsuță. Arăta ca una de turtă dulce, dar nu era. Era făcută complet din lemn. Ferestrele ei erau pictate și din horn ieșea întotdeauna fum de lemn parfumat. În acea căsuță locuia un bunic din poveste. Era cel mai bun povestitor de basme. Copiii și animăluțele din întreaga zonă veneau la bunic să asculte poveștile lui.
Continuați să citiți →
Adânc în pădure, într-o vizuină mare, locuia o familie de bursuci: tata bursuc, mama bursuc și cei doi pui frumoși și neastâmpărați. Erau doi băieți bursuci. Se numeau Monty și Pișcot.
Continuați să citiți →