A fost o zi lungă astăzi. Toți sunt obosiți, mai ales mamele și tații, dar copiii totuși vor să audă o poveste. Ce să faceți? E simplu. În astfel de cazuri, ajută poveștile scurte, care se citesc rapid și totuși nu își pierd din farmecul lor. Dacă abia așteptați să mergeți la culcare, citiți o poveste scurtă, dați un sărut de noapte bună și haideți la somn. Pentru o poveste lungă va fi timp data viitoare.
Departe, într-o pădure adâncă, se afla o căsuță de lemn cu acoperiș roșu, uși masive din lemn și ferestre pictate, cu perdele colorate care aduceau un strop de veselie. Căsuța era verde ca frunza primăverii și părea desprinsă din povești. În ea locuiau o vrăjitoare bună și un vrăjitor înțelept. Amândoi erau foarte bătrâni, dar, fiind vrăjitori, vârsta nu conta. Aveau câte un neg pe nas și se sprijineau mereu în bastoane când mergeau.
Continuați să citiți →
Mihai și Răzvan erau doi urși polari care locuiau lângă cercul polar arctic, un loc unde frigul și zăpada sunt prezente tot timpul anului. Le plăcea nespus să trăiască acolo, pentru că adorau frigul și jocurile pe zăpadă. Fiind însă doi urși neastâmpărați și inteligenți, mereu inventau ceva nou să facă și să se amuze.
Continuați să citiți →
Când te uiți la cer, vezi cum norii se mișcă rapid. Nu este întâmplător. Ei sunt împinși de vânt. Uneori, vântul este atât de puternic încât norii par să alerge, iar alteori este atât de slab încât abia dacă mișcă o frunză. Dar de unde vine vântul? Și cine îl controlează? Se spune că spiridușii vântului zboară printre nori, împingându-i de colo-colo. Sunt mulți, dar oamenii nu îi pot vedea. Spiridușii se ascund la mari înălțimi, printre nori.
Continuați să citiți →
Cu mult timp în urmă, la marginea orașului nostru, se afla o clădire mare, gri, cu multe ferestre și trei etaje. La prima vedere, părea tristă, dar era un loc plin de speranță – un spital pentru copii. Aici veneau copiii bolnavi, unii pentru tratamente scurte, alții pentru perioade mai lungi. Printre acești copii se afla și Sara, o fetiță cu părul negru, drept, cu un zâmbet cald, dar cu o inimă bolnavă.
Continuați să citiți →
În oraș nu vezi multe animale. Mai degrabă întâlnești mașini, motociclete, trotinete, mulți oameni și copii care se joacă. Totuși, uneori, câte un animal sălbatic se stabilește și aici. De exemplu, în copaci, se pot vedea cuiburi de păsărele. Își aleg un copac înalt cu ramuri răsfirate și, cu răbdare, adună crenguțe și frunze pentru a-și construi un cuib solid. Un astfel de copac, unde locuiau câteva păsărele, se afla chiar în fața casei Editei.
Continuați să citiți →
Într-un sat mic și pitoresc trăia un băiețel pe nume Ionel. Purta mereu aceeași șapcă pe cap, avea genunchii juliți și mâinile murdare de joacă. Pe măsură ce creștea, învăța câte un meșteșug nou. Știa să coasă pantofi, să repare acoperișuri, să planteze copaci, să conducă un tractor sau să călărească un cal. Părea că nu există nimic ce nu ar putea face.
Continuați să citiți →
În mijlocul unei păduri adânci se afla un mic deal din ace de pin, crenguțe și pământ. Dacă te uitai cu atenție, părea că întreaga grămadă se mișcă. De fapt, era un mușuroi plin de furnici harnice. Acestea formau o familie mare care lucra împreună și se ajutau necontenit. Însă, lucrurile nu au fost mereu atât de armonioase.
Continuați să citiți →
Tania era o fetiță deosebită. Trăia printre fantome, fiind și ea o fantomă micuță și simpatică. Părul ei roșcat era mereu ciufulit, obrajii murdari, iar hainele păreau cusute din tot felul de bucăți colorate. La prima vedere, era evident că nu semăna cu ceilalți copii. Cu toate acestea, Tania își dorea din tot sufletul să-și facă prieteni printre copiii normali, chiar dacă mama și tatăl ei erau și ei fantome. Deși mergea la școală alături de alte fantome, era atrasă de lumea copiilor obișnuiți.
Continuați să citiți →
Știți cine este un pitic de bloc? Eu sunt. Arăt ca un morman negru de blană cu ochi mari de pisică. Am gheare ascuțite, cu care noaptea zgârii mobila și picioarele care ies de sub plapumă. Sau, cel puțin, asta ar trebui să fac.
Continuați să citiți →
Pe o pajiște cu curcubeu trăia o familie de unicorni. Chiar lângă pajiște aveau un câmp cu morcovi, broccoli, conopidă, mazăre și alte legume pe care toți unicornii le mănâncă cu plăcere pentru a fi sănătoși. Toți, cu excepția celui mai mare unicorn și liderul turmei, care își spunea Dulcinel. Îi plăcea foarte mult dulciurile. Cel mai mult îi plăcea să se strecoare în oraș, unde copiii îl hrăneau cu bomboane, ciocolată și biscuiți. Când trebuia să mănânce legume acasă, refuza.
Continuați să citiți →
A fost odată un lup temut de toate animalele din pădure. Lupul era un vânător feroce și nimeni nu îndrăznea să se apropie de el. Într-o zi, după ce a devorat un iepure, un os i s-a blocat în gât. Oricât a încercat, nu a reușit să-l scoată. Disperat, a început să strige după ajutor, dar niciun animal nu s-a încumetat să-l ajute, de teamă să nu fie următoarea victimă.
Continuați să citiți →
A fost odată o vulpe care, de obicei, se bucura de orice găsea. Într-o zi, trecând pe lângă o vie, a zărit niște struguri mari și frumoși, care tocmai se coceau. Boabele lor pline și lucioase îi făceau poftă doar privindu-le.
Continuați să citiți →
Într-o pădure trăiau un iepure și o țestoasă. Iepurele se lăuda mereu că este cel mai rapid animal din întreaga pădure, în timp ce țestoasa era cunoscută drept cea mai lentă. Adesea, iepurele o lua în derâdere:
Continuați să citiți →
A fost odată un leu puternic, regele animalelor. Într-o zi, acesta dormea liniștit sub un copac, la umbră, când un șoricel mic i-a trecut peste cap. Șoricelul l-a gâdilat între mustăți, trezindu-l pe leu din somn. Furios, leul a sărit în picioare.
Continuați să citiți →
Pe o pajiște verde, unde înfloreau multe flori frumoase, trăiau doi tauri. Și aceștia se luptau mereu, încercând să se alunge unul pe celălalt de pe pajiște. Animalele din jur le priveau lupta. Iepurii săreau de emoție, veverițele încurajau taurii din ramurile înalte ale copacilor, doar oile rumegau liniștite iarba și nu păreau prea interesate de luptă.
Continuați să citiți →