Într-un oraș trăia un negustor bogat, care avea lângă casa sa o grădină minunată, unde cultiva mei. În fiecare zi verifica cu atenție, dar într-o zi a descoperit că o mare parte din recoltă dispăruse. Furios, negustorul a decis să prindă și să pedepsească hoțul. A încredințat această sarcină celor trei fii ai săi – Mihai, Iura și Ion. Cine dintre ei va prinde hoțul va primi o recompensă.
În prima noapte a păzit Mihai, cel mai mare. S-a înarmat cu pistoale, o sabie și provizii de mâncare, dar a adormit curând sub un tufiș de soc negru. Dimineața a descoperit că a dispărut o altă bucată de mei. În a doua noapte, Iura a preluat paza. Și el și-a luat armele și, în plus, o funie și un ciomag, dar nici el nu a rezistat somnului. Dimineața, meiul era din nou dispărut. Tatăl era supărat și i-a pedepsit pe ambii fii.
În a treia noapte a venit rândul lui Ion. El nu și-a luat nicio armă, dar s-a înconjurat de spini și ciulini. Când somnul a început să-l copleșească, spinii l-au înțepat în nas și a rămas treaz. La miezul nopții a auzit tropăituri și a văzut cum un mânz mic păștea în mei. Ion l-a prins și l-a dus la grajd. Dimineața, frații lui Ion râdeau de el, spunând că nu a prins nimic, la fel ca ei, dar Ion i-a surprins când i-a dus la grajd, unde se afla un mânz frumos. Tatăl era încântat și i-a dăruit mânzul lui Ion, care l-a numit Hoțul de mei.
La ceva timp după aceea, s-a răspândit vestea că în castelul de pe muntele de sticlă așteaptă o prințesă fermecată. Cine ar reuși să ajungă pe munte și să înconjoare de trei ori castelul, ar putea să o elibereze și să o ia de soție. Mulți tineri au încercat deja să cucerească muntele, dar toți au sfârșit jos în prăpastie. Mihai și Iura și-au cumpărat cai puternici, i-au potcovit cu potcoave ascuțite și au pornit la drum. Însă, după o vreme, amândoi s-au prăbușit de pe muntele de sticlă.
Ion a pariat pe Hoțul său de mei. S-a urcat pe micul cal, care a urcat dealul cu ușurință. Hop și salt, hop și salt – în câteva momente erau sus. Și din nou hop și salt, hop și salt, până când au înconjurat de trei ori castelul. În momentul în care au terminat ultima ocolire, poarta castelului s-a deschis și în ea stătea prințesa în rochii de aur.
„Aha te-am găsit, neastâmpăratule!“ a exclamat cu un zâmbet către Hoțul de mei. „Când ai fugit de mine, nu am putut coborî. Dar acum te-am recuperat!“
Prințesa i-a dezvăluit lui Ion că Hoțul de mei este calul ei fermecat, care a fugit de la ea. Ion și prințesa au trăit apoi fericiți în castelul de pe muntele de sticlă, în timp ce frații săi se recuperau după căderile lor. Și astfel, Ion a demonstrat că uneori este nevoie de puțin – curaj, istețime și un strop de magie.
