Poveștile despre iarnă este cel mai bine să le citiți frumos la căldură sub plapumă. Dacă așteptați cu nerăbdare iarna și zăpada, poveștile de iarnă cu siguranță nu vă vor dezamăgi. Nu lipsesc nici poveștile de Crăciun, care sunt o parte indispensabilă a iernii. Deci, ce aventură în zăpadă doriți să trăiți astăzi cu o poveste?
A fost odată un om și soția lui, care aveau împreună doi copii minunați. Pe fiul lor Tom și pe fiica lor Anca. Trăiau modest într-o căsuță mică la marginea orașului dar, chiar dacă nu aveau prea multe, se bucurau din suflet de copiii lor.
Continuați să citiți →
Nu a trecut chiar atât de mult timp de când s-a petrecut povestea pe care v-oi spun astăzi. S-a întâmplat într-o țară fermecată, unde Moș Crăciun pregătește daruri pentru copii. Îl ajută micii spiriduși fermecați. Le place la lucru veselia sărbătorilor, pe care le-o aduce Steaua de Crăciun. Este cea mai strălucitoare, sclipitoare stea din vârful celui mai înalt copac din lume.
Continuați să citiți →
Era ziua dinaintea ajunului de Crăciun, iar afară domnea deja o plapumă albă de zăpadă. Pe străzi plutea o mireasmă plăcută de mâncare și turtă dulce de Crăciun, copiii făceau oameni de zăpadă, iar oamenii cântau colinde.
Continuați să citiți →
A fost odată un flăcău chipeș, care trăia într-o pădure adâncă împreună cu mama lui, ce era vrăjitoare. Nu departe, într-o căsuță, locuia o fata nespus de frumoasă, cu fața albă ca zăpada și buzele roșii ca trandafirul.
Continuați să citiți →
Au fost odată ca niciodată trei frați, care au pornit într-o zi spre pădure. Afară trebuia să fie deja iarnă, dar nu se întâmpla nimic. Copiii așteptau cu nerăbdare să cadă prima zăpadă, iar animalele doreau să se retragă la somnul de iarnă, dar cum să facă asta, când afară nu era nici urmă de zăpadă?
Continuați să citiți →
Era deja sfârșitul lui februarie și iarna se apropia de sfârșit. Totuși, dimineața mai apărea bruma pe iarbă și bălțile înghețau pe trotuare. Pe copaci nu erau frunze și iarba nu avea nici urmă de culoarea aia verde proaspătă. Primăvara încă nu se pregătea să vină, zăpada adevărată nicăieri, dar gheața împodobea natura din jur.
Continuați să citiți →
Era februarie. Dimineața încă apărea bruma și din când în când cădeau câțiva fulgi de zăpadă. Pe dealuri se menținea un covor alb de zăpadă și pe iazuri strălucea gheața. Lângă un iaz se afla o salcie impunătoare. Și pe acea salcie stătea în fiecare zi Spiridușul Apei Cezar.
Continuați să citiți →
Dragi copilași, doamna toamnă e deja aici și în jurul nostru zboară frunze colorate care apoi se așază încet pe pământ. Pe pajiști lucesc dovleci portocalii, iar în vânt simțim o adiere răcoroasă.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă munți și nouă râuri era un regat de iarnă. Regele și regina de acolo erau înțelepți și drepți. Aveau un fiu, un prinț care devenise deja adult, iar acum trebuia să se căsătorească. Totuși, prințului nu îi venea deloc să facă asta. Nu întâlnise nicio prințesă care să-i placă cu adevărat.
Continuați să citiți →
A venit iarna. Un strat alb de zăpadă a acoperit totul din jur. Pe copaci s-a așternut o pătură proaspătă de zăpadă. Termometrul arăta temperaturi sub zero și pe ferestre se formau flori de gheață. O iarnă exact așa cum trebuie să fie. Toți copiii din sat se adunau pe dealul din apropiere pentru a-și încerca săniile. Boris s-a îndreptat și el spre deal.
Continuați să citiți →
Era o dimineață rece de decembrie, iar lumea de afară, dincolo de ferestre, era învelită într-o pătură albă de zăpadă sclipitoare. Era ziua dinaintea Ajunului, iar asta însemna doar un lucru: drumul spre Crăciun la străbunici.
Continuați să citiți →
Când trece toamna, începe iarna. Afară se răcește puțin mai mult. Pe mașini dimineața se formează brumă și drumurile încep să alunece. Fiecare copil așteaptă cu nerăbdare prima zăpadă. Dar încă nu știe că odată cu primul fulg poate veni și ceva magic.
Continuați să citiți →
Există păsări care iubesc iarna. Ele vin întotdeauna când ninge. Zăpada nu le deranjează deloc. Cu siguranță le-ai văzut. Sunt ciorile. Într-o iarnă, au venit și în satul nostru.
Continuați să citiți →
Departe în munți, acolo unde era doar zăpadă și ger, trăia Omul Zăpezii. Locuia pe cel mai înalt vârf al muntelui, bine ascuns într-o peșteră. Niciodată nu l-a văzut nimeni dintre oameni. Și astfel, nimeni nu știa că există.
Continuați să citiți →
Și vacanța s-a terminat. Timpul liber din vacanța de iarnă a trecut ca pe apă, iar copiii au trebuit să se întoarcă la școală. Totuși, încă se bucurau de joaca de după-amiază în zăpadă. În bănci nu puteau sta liniștiți, atât de mult așteptau să ajungă pe deal. Dar încă nu știau ce îi așteaptă.
Continuați să citiți →