Poveștile despre iarnă este cel mai bine să le citiți frumos la căldură sub plapumă. Dacă așteptați cu nerăbdare iarna și zăpada, poveștile de iarnă cu siguranță nu vă vor dezamăgi. Nu lipsesc nici poveștile de Crăciun, care sunt o parte indispensabilă a iernii. Deci, ce aventură în zăpadă doriți să trăiți astăzi cu o poveste?
În noaptea dinaintea Anului Nou, o fetiță mică, pe nume Ela, se ridică din pătuțul ei și se duse direct la fereastră. Afară, cerul de catifea era presărat cu stele, care sclipeau ca niște scântei de magie. Ela iubea să privească stelele, dar în seara aceea totul era diferit.
Continuați să citiți →
Într-o zi, o fetiță blondă pe nume Patricia a plecat împreună cu mama ei în orășelul de Crăciun. Pe măsură ce se plimbau pe ulițele frumos împodobite, aerul era plin de miros de ciocolată caldă, punch parfumat și tot felul de dulciuri. Căsuțele luminate forfoteau de oameni bucuroși, care se bucurau de adevărata atmosferă de sărbătoare.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată, dincolo de șapte munți și șapte văi, o pădure mare și deasă. Nu era însă o pădure obișnuită. În această pădure trăiau animăluțe care știau să vorbească. Era o pădure fermecată, despre care oamenii nici nu știau.
Continuați să citiți →
Era o dimineață rece de decembrie, iar școala se apropia încet de sfârșitul anului. Mai erau doar câteva zile până la vacanță, iar clasele se transformau deja în peisaje magice de Crăciun. Peste tot se vedeau desene cu sclipici, decorațiuni colorate și brăduți frumos împodobiți.
Continuați să citiți →
Era noapte, iar din cer se cădeau fulgi mari de zăpadă albă, ca niște pene strălucitoare. Pământul era deja acoperit cu o pătură groasă de nea, care creștea pe măsură ce ningea. Copacii, casele și acoperișurile erau împodobite cu luminițe sclipitoare, iar prin ferestre se zăreau brăduți frumos împodobiți și ornamente colorate.
Continuați să citiți →
Era începutul lunii decembrie, iar domnul Toamnă își lua încet rămas-bun de la lume. Aerul devenise mai rece, iar străzile începeau să se îmbrace în straie de sărbătoare: ghirlande colorate, luminițe sclipitoare și vitrine pline de ornamente de Crăciun. Copiii așteptau cu sufletul la gură să vină Moș Crăciun și să vadă ce cadouri le va aduce sub brăduț.
Continuați să citiți →
A fost odată un om și soția lui, care aveau împreună doi copii minunați. Pe fiul lor Tom și pe fiica lor Anca. Trăiau modest într-o căsuță mică la marginea orașului dar, chiar dacă nu aveau prea multe, se bucurau din suflet de copiii lor.
Continuați să citiți →
Nu a trecut chiar atât de mult timp de când s-a petrecut povestea pe care v-oi spun astăzi. S-a întâmplat într-o țară fermecată, unde Moș Crăciun pregătește daruri pentru copii. Îl ajută micii spiriduși fermecați. Le place la lucru veselia sărbătorilor, pe care le-o aduce Steaua de Crăciun. Este cea mai strălucitoare, sclipitoare stea din vârful celui mai înalt copac din lume.
Continuați să citiți →
Era ziua dinaintea ajunului de Crăciun, iar afară domnea deja o plapumă albă de zăpadă. Pe străzi plutea o mireasmă plăcută de mâncare și turtă dulce de Crăciun, copiii făceau oameni de zăpadă, iar oamenii cântau colinde.
Continuați să citiți →
A fost odată un flăcău chipeș, care trăia într-o pădure adâncă împreună cu mama lui, ce era vrăjitoare. Nu departe, într-o căsuță, locuia o fata nespus de frumoasă, cu fața albă ca zăpada și buzele roșii ca trandafirul.
Continuați să citiți →
Au fost odată ca niciodată trei frați, care au pornit într-o zi spre pădure. Afară trebuia să fie deja iarnă, dar nu se întâmpla nimic. Copiii așteptau cu nerăbdare să cadă prima zăpadă, iar animalele doreau să se retragă la somnul de iarnă, dar cum să facă asta, când afară nu era nici urmă de zăpadă?
Continuați să citiți →
Era deja sfârșitul lui februarie și iarna se apropia de sfârșit. Totuși, dimineața mai apărea bruma pe iarbă și bălțile înghețau pe trotuare. Pe copaci nu erau frunze și iarba nu avea nici urmă de culoarea aia verde proaspătă. Primăvara încă nu se pregătea să vină, zăpada adevărată nicăieri, dar gheața împodobea natura din jur.
Continuați să citiți →
Era februarie. Dimineața încă apărea bruma și din când în când cădeau câțiva fulgi de zăpadă. Pe dealuri se menținea un covor alb de zăpadă și pe iazuri strălucea gheața. Lângă un iaz se afla o salcie impunătoare. Și pe acea salcie stătea în fiecare zi Spiridușul Apei Cezar.
Continuați să citiți →
Dragi copilași, doamna toamnă e deja aici și în jurul nostru zboară frunze colorate care apoi se așază încet pe pământ. Pe pajiști lucesc dovleci portocalii, iar în vânt simțim o adiere răcoroasă.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă munți și nouă râuri era un regat de iarnă. Regele și regina de acolo erau înțelepți și drepți. Aveau un fiu, un prinț care devenise deja adult, iar acum trebuia să se căsătorească. Totuși, prințului nu îi venea deloc să facă asta. Nu întâlnise nicio prințesă care să-i placă cu adevărat.
Continuați să citiți →