În singurătatea de după pădurea deasă se afla o fermă. În jurul ei erau întinse câmpuri mari. Pe ele se cultivau cartofi și porumb. La această fermă trăiau câteva animale. În staul erau oițe, lângă le păzea un câine mare, în grajduri erau cai și prin curte alergau găini și rațe. De toți avea grijă un fermier bătrân și înțelept. Era bunic, dar încă mai putea face multe lucruri. În fiecare vacanță venea la el nepotul său Paul. Îl ajuta pe bunicul său să aibă grijă de animale și de întreaga fermă. La fermă a trăit multe aventuri. Dar una a fost cea mai palpitantă dintre toate.
S-a întâmplat într-o vară. Soarele strălucea în fiecare zi. Paul își petrecea întreaga vacanță la bunicul său la fermă. În fiecare dimineață mergea la cotețul de găini după ouă proaspete. Le pregătea împreună cu bunicul la micul dejun. Dar într-o zi, când a mers să ia ouăle, nu a găsit nimic. Asta era ciudat, pentru că găinile erau sănătoase și îi dădeau ouă în fiecare zi. A verificat tot cotețul și nimic. Apoi a ieșit afară și chiar și câinele avea castronul gol și părea flămând. Ceva se întâmpla aici. Ceva ciudat.
Imediat i-a spus totul bunicului: „Bunicule, în coteț nu sunt ouă și câinele are castronul gol, dar nu le-a mâncat el. Îi este foame. A fost un hoț aici.” Bunicul a gândit cu voce tare: „Nu a fost un hoț obișnuit. Trebuie să fi fost un animal. Și trebuie să aflăm ce fel de animal.“
Și astfel s-au apucat de treabă. Au pregătit capcane sigure. Capcane în care animalul să fie prins, dar să nu se rănească. Seara chiar au stat de pază. Au vegheat în liniște. Au urmărit de unde se aud zgomote și mișcări. Dar pe măsură ce se apropia noaptea, erau obosiți și au adormit în timp ce stăteau de pază. Dimineața, imediat ce s-au trezit, au mers să verifice capcanele. În prima nu era nimic, nici în a doua. Dar a treia era închisă. S-au apropiat încet de ea. Au privit cu grijă înăuntru. Din colțul acelei capcane a sărit un raton. Era nervos. Sărea în cușcă și încerca să iasă. Îi era frică. Paul nu-și credea ochilor. Niciodată nu văzuse un raton atât de aproape.
„Bunicule, uite, este hoțul nostru. Are gura murdară și lăbuțele pline de ouă și granule pentru câini.” Paul a zâmbit. În timp ce Paul avea grijă de hoțul animal, bunicul știa imediat ce să facă. A sunat la stația de salvare a animalelor și le-a descris animăluțul, pe care l-au prins. Bunicul a descoperit că un raton a scăpat de la grădina zoologică din apropiere. După câteva momente, îngrijitorii au venit să-l ia și l-au adus în siguranță acasă.
Paul le-a povestit tuturor prietenilor săi de la școală cum el și bunicul său au prins hoțul și apoi l-au salvat. Și abia aștepta să meargă din nou în vacanță la bunicul său iubit.
