A trecut mult timp de când trăia o croitoreasă care era pricepută cu acul și ața ca nimeni alta. Se lăuda chiar că în abilitățile de croitorie l-ar învinge și pe însuși dracul.
Dar tocmai la astfel de vorbe dracii sunt atenți. Își întind urechile lor murdare și păroase în iad zile și nopți întregi, și cum cineva se jură pe drac, știu exact unde să meargă să-l pândească pe acel nenorocit. Și astfel, unul s-a aventurat din adâncurile iadului la suprafață pentru a-și măsura puterile cu o croitoreasă vorbăreață.
S-a repezit la ea și deja voia să stabilească regulile competiției. Croitoreasa însă încerca să se eschiveze de toată această diavolerie: „Domnule diavol, nu știu ce v-a spus cineva, dar eu nu sunt interesată de nicio competiție de cusut.”
„Te-am auzit foarte bine în iad. Ai vrut să concurezi cu un diavol la cusut, așa că acum arată-ne ce poți. Dacă pierzi, te voi lua cu mine în iad,” nu s-a lăsat diavolul.
Nu a mai rămas decât să ne apucăm de treabă. Regulile au fost stabilite rapid. Cine coase cămașa primul, acela a câștigat.
Cât timp se măsura și se tăia, diavolul nu rămânea în urmă față de croitoreasă. Dar când a venit vorba de ac și ață, a apărut o problemă serioasă. Nu pentru croitoreasă, ea a trecut ața prin urechea acului cât ai clipi, a tăiat o bucată de ață și a făcut un nod la capăt. Pentru ea era pâinea cea de toate zilele. Și s-a apucat cu experiență de cusut.
Când în sfârșit chiar și diavolul a reușit să treacă firul prin acel ochi minuscul, a decis să economisească timp la următoarea înfiletare și a înfiletat direct întreaga bobină. Dar astfel și-a făcut doar rău. La fiecare cusătură trebuia să alerge de trei ori în jurul colibei. Și mai întâi a uitat să facă un nod, așa că a alergat în jurul colibei complet inutil, fără să reușească să facă o singură cusătură. În cele din urmă, el însuși era complet încurcat în fir împreună cu coliba.
Și croitoreasa avea deja cămașa gata! A oftat de ușurare că a câștigat și și-a promis că nu va mai fi niciodată atât de mândră. Apoi a mers să vadă creația rivalului său. Și atunci a văzut ce nepriceput era diavolul – nu cususe nimic!
Diavolul s-a înroșit și s-a prăbușit de rușine înapoi în iad. Și de atunci a avut grijă să nu mai participe la nicio competiție cu vreo croitoreasă. Neîndemânarea lui a rămas însă mult timp în memoria oamenilor din sat. De îndată ce cineva nu reușea să facă o treabă, îl comparau râzând cu diavolul care trebuia să alerge de trei ori în jurul casei și tot nu reușea să facă nici măcar o cusătură.
