A fost odată ca niciodată, într-o pădure adâncă, un șoricel pe nume Miky. Căsuța lui mică și primitoare se afla chiar în trunchiul unui stejar bătrân. Acolo avea tot ce și-ar fi dorit un șoricel: un pătuț moale din mușchi și o cămară plină de bunătăți.
Dar Miky nu era fericit să stea singur. De aceea, într-o zi, s-a hotărât să-l invite în vizită pe veselul său verișor, Riky.
Plin de entuziasm, Miky a făcut curățenie până când căsuța a strălucit și a pregătit o masă bogată. Când a sosit Riky, a fost întâmpinat cu zâmbetul pe buze.
„Intră, prietene, astăzi ne vom bucura împreună!”, spuse Miky.
Masa era încărcată cu bunătăți: cartofi crocanți, bucăți suculente de carne și brânzeturi parfumate.
„Încearcă vinul acesta, e ca din poveste!”, râse Miky, ridicând paharul.
„Ce ospăț împărătesc!”, exclamă Riky, iar râsul lor răsuna prin tot stejarul.
Dar bucuria n-a durat mult. Deodată, în prag a apărut un oaspete nepoftit: un motan flămând, cu gheare ascuțite. S-a repezit înăuntru, iar cei doi șoricei abia au apucat să se ascundă într-o crăpătură îngustă.
„Repede, sau ne va prinde!”, șopti speriat Miky.
Motanul mâncă tot ce găsi pe masă, dar tot nu se sătura. Așa că se hotărî să-i aștepte pe șoricei. Ca să-i ademenească, începu să miaune și să zgârie pereții cu ghearele, până când căsuța părea că se clatină.
Miky și Riky își astupau urechile și își făceau planuri.
„Vom aștepta până adoarme… și atunci vom acționa”, șopti Miky.
Așa s-a și întâmplat. Motanul, obosit, a început să caște și în curând a adormit dus. Era momentul lor! În tăcere, șoriceii ieșiră din ascunzătoare, apucară o frânghie și îi legară labele una de alta. Apoi îi șuierară tare în ureche și fugiră repede.
Motanul sări speriat, dar cu labele legate se împiedică și căzu pe burtă. Miky și Riky erau deja departe, chicotind și bucuroși de șiretlicul lor.
Furios, motanul înțelese în cele din urmă că fusese păcălit. Șoriceii i-au spus că îl vor dezlega doar dacă promite să nu-i mai fugărească și să nu se mai gândească vreodată să-i mănânce. Și, ca să scape, motanul a jurat. De atunci, și-a ținut cuvântul.
