Dincolo de pădurea adâncă se întinde o pajiște frumoasă. Acolo sunt multe flori colorate și parfumate, mulți copaci și arbuști mici. În jurul copacilor și arbuștilor zboară păsările mici. Locuiesc în coroanele copacilor. Astăzi este o zi mare.
Continuați să citiți →
În oraș, toată lumea se culcase de mult. Era o noapte întunecată. Nicio lumină nu strălucea în ferestre. Pe cer străluceau doar stelele și luna se legăna. Dar totuși era cineva treaz! La etajul de sus al unei case, în camera unui copil. Copiii, însă, dormeau de mult. Cineva stătea la fereastra camerei și veghea. Un ursuleț de pluș.
Continuați să citiți →
Departe de sat, aproape de păduri și câmpuri mari, se afla o fermă frumoasă. Acolo locuia o fetiță pe nume Mia împreună cu mama ei. La fermă trăiau multe animale. Oi, capre, vaci și de asemenea un cal. Era un cal, cel mai bun prieten al Miei.
Continuați să citiți →
Într-un sat îndepărtat se afla o căsuță mică. Acolo locuia o fetiță cu un cățel pufos. Se numea Ioana. O fetiță cu părul negru, ochi căprui și un zâmbet frumos. Dar acum era tristă. Stătea pe trotuar în fața căsuței sale și ținea în mână lesa cățelușului ei. Cățelușul stătea ghemuit lângă ea. Amândoi se uitau la casă și aveau o expresie tristă.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată era o insulă. În jurul ei, cât vezi cu ochii, doar mare. Valurile sale se izbeau de stâncile care se ridicau de pe o parte a insulei. Pe cealaltă parte se întindea plaja. Sub stânci, apa era foarte adâncă și în acea adâncime era viață. Acolo aveau rechinii casa lor.
Continuați să citiți →
Dincolo de pădure se afla o moară mare. Roata morii se învârtea mereu, iar domnul morar și doamna morăriță, care locuiau acolo, produceau făină pentru tot satul. Lângă moară era un iaz. Suprafața sa strălucea de departe. Din când în când, apa se stropea și apărea o bulă, pentru că iazul era plin de crapi.
Continuați să citiți →
Departe deasupra cerului, aproape în spațiu, se află o casă frumoasă. Este construită pe o planetă. Dar nu este doar o casă obișnuită. Arată ca și cum ar fi făcută din aburi. Se mișcă mereu ușor. Este o fabrică magică.
Continuați să citiți →
Filip era un băiețel mic și neastâmpărat. Mergea în clasa întâi și școala nu-l interesa deloc. Nu voia să învețe. Nu-i plăcea limba română, pentru că nu-i plăcea să citească. Nu-i plăcea matematica, pentru că nu-i plăcea să calculeze. Activitățile artistice sau practice erau o tortură pentru el.
Continuați să citiți →
În orașul Bântuici era o zi frumoasă. Primăvara deja bătea la ușă și florile înfloreau. Apăruseră deja ghioceii cu flori albe și brândușele și se treziseră muștele. Aceasta este o veste bună pentru toate fantomele cu dinți, deoarece din ele se poate pregăti un desert de muște uimitor și foarte bun.
Continuați să citiți →
Spiridușul Hopmitel era un omuleț mic cu părul ciufulit și un zâmbet larg și drăguț. Purta o haină verde, pantaloni roșii și o pălărie verde. Mergea prin lume, sărea în pas și cânta. Sau cel puțin fredona mereu. Era un băiețel foarte vesel. Pentru că zâmbea mereu, nu-i plăcea când cineva din jur avea o dispoziție proastă. De îndată ce întâlnea pe cineva care era trist sau avea vreo supărare, încerca din răsputeri să-l înveselească.
Continuați să citiți →
Întregul oraș era deja adormit, doar într-o fereastră mai pâlpâia o lumină mică. Era o cameră în mansardă. Sub plapumă era ascuns un băiețel pe nume Cazimir. Își lumina cartea cu o lanternă și citea. Ar fi trebuit să doarmă de mult. Îi plăceau cărțile și îi plăcea atât de mult să citească, încât nu se putea desprinde de ele.
Continuați să citiți →
Pe o pajiște întinsă, plină de flori parfumate, stăteau întinși doi copii Clara și Oliver. Clara avea ochii verzi ca de pisică și părul blond ca grâul copt. Oliver, cel mai bun prieten al ei, purta părul ciufulit și avea ochi mari, plini de curiozitate. Făceau totul împreună și nu-și aminteau o zi în care să fi fost unul fără celălalt.
Continuați să citiți →
În mijlocul unei păduri adânci, plină de copaci falnici și șoapte misterioase, se afla un mic iaz limpede. Pe malul său stâncos creșteau ferigi dese, verzi și mătăsoase. Dincolo de perdeaua lor frunzoasă se ascundea un secret minunat.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată și izolată de lume, se afla o căsuță veche din lemn, cu acoperiș roșu decolorat și ferestre care scârțâiau la fiecare adiere de vânt. Acolo locuiau bunica, bunicul și nepotul lor, Cristian, un băiețel isteț și plin de imaginație.
Continuați să citiți →
În inima unei păduri întinse, se înălța un stejar bătrân și impunător. Cu ramurile sale puternice și frunzișul des, era regele neîncoronat al pădurii. Trunchiul său era atât de mare, încât nici zece oameni nu l-ar fi putut cuprinde. În fiecare an, își legăna crengile sub adierea vântului și asculta poveștile animalelor care veneau la el cu tot felul de întrebări și necazuri.
Continuați să citiți →