A fost odată un arici mic, care se numea Nucuța. Ariciul trăia într-o pădure ce se transforma încet într-o poveste de toamnă. Frunzele de pe copaci se colorau în galben, portocaliu și roșu și cădeau încet pe pământ.
Continuați să citiți →
Vara era pe sfârșite, dar părinții lui Adam și Andrei au hotărât să îi mai ducă într-o excursie înainte să înceapă școala. Așa că toată familia a plecat la grădina zoologică din apropiere.
Continuați să citiți →
Era sfârșit de săptămână, iar frații Adela și Cătălin își petreceau zilele libere la bunici, la țară. Era o sâmbătă însorită, iar bunicul Pepa urma să-i ducă la lac, ca să le arate cum prinde pești. Bunicul era un pescar pasionat. Înainte de a porni la drum, el le-a pregătit nepoților pâinică și fructe, a pus undițele, găleata mare și tot felul de momeli pentru peștișori în mașină.
Continuați să citiți →
Era o dimineață însorită de toamnă și prin aer se simțea o adiere plăcută și răcoroasă. Ziua de astăzi a fost însă specială. Ionuț mergea la bunicul și la bunica. Nu a fost însă un weekend ca oricare altul. Ionuț s-a dus cu bunicii să culeagă mere, din care mai târziu va face cozonac cu bunicuța. Se bucura foarte mult cu acest prilej, pentru că așa îi ajuta pe bunic și pe bunicuță în fiecare an.
Continuați să citiți →
A fost odată un cățeluș jucăuș pe nume Pufuleț. Era un cățeluș drăguț cu urechi mari și blana cafenie. Pufuleț era mic, dar foarte vesel și jucăuș. Îi plăcea să alerge după propria coadă și să-și facă familia fericită. Cel mai mult îi plăcea să alerge pe iarba din curte, pe care o și păzea cu credință.
Continuați să citiți →
A fost odată un flăcău chipeș, care trăia într-o pădure adâncă împreună cu mama lui, ce era vrăjitoare. Nu departe, într-o căsuță, locuia o fata nespus de frumoasă, cu fața albă ca zăpada și buzele roșii ca trandafirul.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Anabela. Prințesa a crescut într-un castel frumos, care se înălța pe un deal cu vedere spre întreg regatul. Sătenii, poporul regelui Victor, îi disprețuiau însă pe rege și pe prințesă. Adevărul era însă că și regele și prințesa făceau tot posibilul să câștige înapoi încrederea sătenilor după un război pierdut. S-au străduit cum au putut, dar sătenii din regat nu mai aveau încredere.
Continuați să citiți →
Dragi copii, vă mai amintiți de gândăcelul Niky? Era un gândăcel mic, foarte curios căruia îi plăceau aventurile. Îi plăcea să descopere locuri secrete din grădină și își dorea să vadă toată grădina de sus. De fiecare dată când se cățăra în copac, cădea jos.
Continuați să citiți →
În grădina verde plină nu doar de flori, ci și de tot felul de insecte, trăia un gândăcel mic pe nume Niky. Era un gândăcel mic cu aripi strălucitoare și cu corpul maroniu. În ciuda mărimii lui mici, avea vise mari și îi plăcea să descopere fiecare colțișor al grădinii în care trăia.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți de fetița cu părul castaniu pe nume Vilma, a cărei timp la grădiniță s-a terminat? Era începutul lunii septembrie și fetița avea în față o zi mare. Era prima zi de școală. Vilma era veselă și curajoasă, dar de școală îi era puțin frică, pentru că nu cunoștea pe nimeni acolo.
Continuați să citiți →
Au fost odată ca niciodată trei frați, care au pornit într-o zi spre pădure. Afară trebuia să fie deja iarnă, dar nu se întâmpla nimic. Copiii așteptau cu nerăbdare să cadă prima zăpadă, iar animalele doreau să se retragă la somnul de iarnă, dar cum să facă asta, când afară nu era nici urmă de zăpadă?
Continuați să citiți →
Începea școala. Și astfel sa terminat nu doar vacanța de vară însorită și plină de distracție, ci și vremurile de grădiniță ale micuței Vilma. Vilma era o fetiță veselă și curajoasă, dar de școală îi era frică. Fetița cu părul castaniu era tristă că a terminat grădinița. Avea acolo multe prietene și în fiecare zi era distracție.
Continuați să citiți →
Astăzi a fost sărbătoarea de Întâi Mai. La fel ca la oameni, și pentru fantome această zi este o sărbătoare națională. De dimineață, Bingo avea o singură grijă.
Continuați să citiți →
Într-o zi, domnul inventator era ocupat cu un calcul complicat. Dar când și-a ridicat capul ca să-și frece ochii obosiți, a observat, din magazie, un robotoțel mic și prăfuit care îl privea. Părea foarte trist.
Continuați să citiți →
A fost odată un miriapod pe nume Ionuț. Acest miriapod mic-micuț trăia pe o pajiște frumoasă, sub un copac mare, unde își făcuse o căsuță mică din petale de flori. Și știți de ce i se spune miriapod? Păi pentru că are o mulțime de piciorușe mici, unii au chiar și o sută!
Continuați să citiți →