A fost odată ca niciodată un motănel pe nume Artur. Motănelul negru trăia cu stăpâna lui Anabel într-un apartament la etajul șase. Cel mai mult îi plăcea să stea pe păturica moale de pe pervazul ferestrei, de unde privea forfota orașului. Îi plăcea să trăiască în oraș.
Continuați să citiți →
Nu a trecut chiar atât de mult timp de când s-a petrecut povestea pe care v-oi spun astăzi. S-a întâmplat într-o țară fermecată, unde Moș Crăciun pregătește daruri pentru copii. Îl ajută micii spiriduși fermecați. Le place la lucru veselia sărbătorilor, pe care le-o aduce Steaua de Crăciun. Este cea mai strălucitoare, sclipitoare stea din vârful celui mai înalt copac din lume.
Continuați să citiți →
Era odată o maimuțică pe nume Viva. Această maimuțică avea însă o culoare ciudată. Nu era cafenie ca celelalte prietene ale ei, ci avea blănița roz, cu pete maronii.
Continuați să citiți →
Toamna era deja în toi și, pe lângă vântul rece, împrejurimile erau împodobite cu frunze colorate care foșneau sub pași. Pe geamurile școlilor și grădinițelor apăreau încet-încet dovleci portocalii decupați, frunze sau arici colorați.
Continuați să citiți →
Era ziua dinaintea ajunului de Crăciun, iar afară domnea deja o plapumă albă de zăpadă. Pe străzi plutea o mireasmă plăcută de mâncare și turtă dulce de Crăciun, copiii făceau oameni de zăpadă, iar oamenii cântau colinde.
Continuați să citiți →
A fost odată un arici mic, care se numea Nucuța. Ariciul trăia într-o pădure ce se transforma încet într-o poveste de toamnă. Frunzele de pe copaci se colorau în galben, portocaliu și roșu și cădeau încet pe pământ.
Continuați să citiți →
Vara era pe sfârșite, dar părinții lui Adam și Andrei au hotărât să îi mai ducă într-o excursie înainte să înceapă școala. Așa că toată familia a plecat la grădina zoologică din apropiere.
Continuați să citiți →
Era sfârșit de săptămână, iar frații Adela și Cătălin își petreceau zilele libere la bunici, la țară. Era o sâmbătă însorită, iar bunicul Pepa urma să-i ducă la lac, ca să le arate cum prinde pești. Bunicul era un pescar pasionat. Înainte de a porni la drum, el le-a pregătit nepoților pâinică și fructe, a pus undițele, găleata mare și tot felul de momeli pentru peștișori în mașină.
Continuați să citiți →
Era o dimineață însorită de toamnă și prin aer se simțea o adiere plăcută și răcoroasă. Ziua de astăzi a fost însă specială. Ionuț mergea la bunicul și la bunica. Nu a fost însă un weekend ca oricare altul. Ionuț s-a dus cu bunicii să culeagă mere, din care mai târziu va face cozonac cu bunicuța. Se bucura foarte mult cu acest prilej, pentru că așa îi ajuta pe bunic și pe bunicuță în fiecare an.
Continuați să citiți →
A fost odată un cățeluș jucăuș pe nume Pufuleț. Era un cățeluș drăguț cu urechi mari și blana cafenie. Pufuleț era mic, dar foarte vesel și jucăuș. Îi plăcea să alerge după propria coadă și să-și facă familia fericită. Cel mai mult îi plăcea să alerge pe iarba din curte, pe care o și păzea cu credință.
Continuați să citiți →
A fost odată un flăcău chipeș, care trăia într-o pădure adâncă împreună cu mama lui, ce era vrăjitoare. Nu departe, într-o căsuță, locuia o fata nespus de frumoasă, cu fața albă ca zăpada și buzele roșii ca trandafirul.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Anabela. Prințesa a crescut într-un castel frumos, care se înălța pe un deal cu vedere spre întreg regatul. Sătenii, poporul regelui Victor, îi disprețuiau însă pe rege și pe prințesă. Adevărul era însă că și regele și prințesa făceau tot posibilul să câștige înapoi încrederea sătenilor după un război pierdut. S-au străduit cum au putut, dar sătenii din regat nu mai aveau încredere.
Continuați să citiți →
Dragi copii, vă mai amintiți de gândăcelul Niky? Era un gândăcel mic, foarte curios căruia îi plăceau aventurile. Îi plăcea să descopere locuri secrete din grădină și își dorea să vadă toată grădina de sus. De fiecare dată când se cățăra în copac, cădea jos.
Continuați să citiți →
În grădina verde plină nu doar de flori, ci și de tot felul de insecte, trăia un gândăcel mic pe nume Niky. Era un gândăcel mic cu aripi strălucitoare și cu corpul maroniu. În ciuda mărimii lui mici, avea vise mari și îi plăcea să descopere fiecare colțișor al grădinii în care trăia.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți de fetița cu părul castaniu pe nume Vilma, a cărei timp la grădiniță s-a terminat? Era începutul lunii septembrie și fetița avea în față o zi mare. Era prima zi de școală. Vilma era veselă și curajoasă, dar de școală îi era puțin frică, pentru că nu cunoștea pe nimeni acolo.
Continuați să citiți →