Odată cu venirea primăverii, în natură se întâmplă lucruri mari. Florile se trezesc, copacii încep să înverzească și, de asemenea, printre animale se nasc pui. Un astfel de pui de animal s-a născut și în grădina noastră zoologică. A venit pe lume un mic hipopotam. A fost un eveniment mare și toate animalele din grădina zoologică au fost extrem de bucuroase. Chiar și îngrijitorii s-au bucurat de acest lucru.
Continuați să citiți →
Când vine primăvara, pajiștile încep să strălucească în toate culorile. Iarba este atunci cea mai verde și printre ea apar flori frumos colorate. Unele stau drepte ca un catârg, altele se întorc după soare și altele sunt ușor aplecate și atârnă ca niște clopoței. Dacă te uiți foarte atent printr-e aceste flori, vei vedea cum între ele sare o mică zână.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată, când în oceanul cel mare trăia o balenă singuratică pe nume Helga.Singură cutreiera oceanul mare și rece căutând un prieten. Pentru că era singură.
Continuați să citiți →
Când vine toamna, adesea bate vântul afară. Vântul încearcă să ajute copacii să-și piardă cât mai multe frunze. Și astfel suflă și suflă în toate direcțiile. Un astfel de vânt este cel mai bun pentru a înălța zmeul. De aceea, într-un mic oraș, copiii au decis să organizeze festivalul zmeilor. Toți copiii trebuiau să vină după școală pe o pajiște mare, unde își vor înălța zmeiele. Dar încă nu știau cine va veni la ei pe pajiște.
Continuați să citiți →
Odată, o vulpe șireată era foarte flămândă, așa că ieși din ascunzișul ei și plecă să caute ceva de mâncare. Alerga pe câmpul proaspăt arat și adulmeca să vadă dacă nu găsește vreun șoarece. Deodată văzu un arici, cum ședea lângă cuibul unui șoarece și se ospăta cu poftă.
Continuați să citiți →
În stâncile înalte trăia un dragon. Era uriaș. Avea o gură mare, plină de dinți ascuțiți, și o coadă lungă și puternică. Când o flutura și pășea, părea că începe un cutremur. Totuși, acest dragon era diferit în alt fel…
Continuați să citiți →
La marginea orașului, acolo unde încep pădurile și câmpurile, se află o căsuță mai mică. Acolo locuiește o fetiță pe nume Victoria. Merge în clasa a doua – o fată mare, cum îi place ei să spună. Părul ei blond strălucește în lumina soarelui, iar în ochii ei albastru-ceresc se ascund scântei magice.
Continuați să citiți →
A fost odată un regat înconjurat de păduri și lacuri, unde trăia un tânăr cavaler pe nume Viorel. Avea o inimă bună, iubea natura și adesea se plimba prin ținut ca să-și limpezească mintea și să asculte cântecul păsărilor.
Continuați să citiți →
A fost odată o poiană foarte frumoasă. Florile împodobeau poiana ca cel mai frumos covor multicolor. Florile erau tocmai în toată splendoarea lor. Păsărelele vesele zburau în jur și cântau cele mai frumoase cântece.
Continuați să citiți →
Seara, când toți dorm, ies din ascunzătorile lor zânele mici și vizitează casele noastre. Caută camerele copiilor și se strecoară prin fereastră până la ei. Găsesc o mică crăpătură și intră ușor sub pernă. Caută să vadă dacă nu e vreun dințișor căzut.
Continuați să citiți →
În pădurile adânci, acolo între ferigi și tufișuri înalte și dese, trăia un spiriduș. Era un omuleț verde și înfricoșător. Purta haine zdrențuite, de parcă ar fi avut pe el doar cârpe, o pălărie făcută din frunze și crengi uscate și umbla desculț. Arăta pur și simplu ca o sperietoare.
Continuați să citiți →
Era ultima zi de vară și o fetiță pe nume Rebeca era puțin tristă că se termina vacanța. Nu voia ca vacanța plină de distracție și aventură să se termine. A doua zi începea școala și zilele lungi și însorite de joacă afară cu prietenii sau de zbenguială în piscină erau pe gătate.
Continuați să citiți →
În afara orașului, chiar lângă stânci, se întindea un iaz mare. Apa era adâncă, iar acolo înotau câțiva crapi și somni. În jurul iazului săreau broaște vesele, iar pe fundul apei locuia Spiridușul Apei. Era un omuleț verde și foarte bun. Avea grijă de pești, făcea curat în apă ca totul să fie frumos și curat și se asigura că nimeni nu pățește nimic. De multe ori, chiar a salvat vieți. Așa s-a întâmplat și nu demult…
Continuați să citiți →
Demult, în mijlocul unor păduri întinse și a unei pajiști, se înălța un castel minunat cu turnuri ce păreau să atingă norii. În el trăia un tânăr prinț, al cărui suflet tânjea după un singur lucru – să găsească prințesa adevărată, cu care să-și împărtășească viața.
Continuați să citiți →
A venit seceta. O perioadă în care nimeni nu a mai văzut norii de mult timp. Chiar și soarele ardea mult mai tare. Animăluțele din pădure se ascundeau la umbra pinilor și mergeau să se răcorească la cel mai apropiat pârâu. Dar căldura nu era singura lor grijă. Faptul că nu plouase de mult însemna că din când în când putea apărea un incendiu. Și asta s-a întâmplat și în pădurea de pini.
Continuați să citiți →