În valea sălciilor era un iaz mare. Trăiau în el mulți pești. Crapi și somni. Într-o duminică urma să aibă loc un mare eveniment în iaz. Trebuiau să eclozeze micii crapi. Ceilalți peștișori nu mai puteau aștepta.
Se bucurau să vadă primele icre. Și când vor crește puțin, vor deveni crapi tineri. Peștișorii le vor arăta apoi întregul iaz și se vor juca cu ei.
În cele din urmă, toți au așteptat. Icrele s-au așezat printre plantele acvatice. Toți erau foarte fericiți. Broscuțele cântau cântece de bun venit, păsărelele anunțau vestea în jur și somnii felicitau crapii. A trecut ceva timp și din icre au crescut crapi tineri și isteți. Înotau în iaz și erau foarte dornici să învețe tot ce era nou.
Unul dintre ei era însă deosebit de curios. Era cel mai mic dintre toți. Micul crap Pepi. Înota peste tot, intra în toate colțurile iazului, sub fiecare pietricică, sub fiecare algă. Nu era loc pe care micul crap Pepi să nu-l fi explorat.
Într-o zi, în timp ce micul crap Pepi înota în iaz, ceva i-a apărut brusc în față. Atârna de un fir, se legăna în apă după valuri și părea extrem de gustos. Era pe cale să guste tânărul crap, când deodată a fost oprit de o voce amenințătoare din spate: „Pepi, nu te atinge de asta! Stai!!!” Era unchiul Somn. L-a oprit pe Pepi chiar la timp.
Micul crap se uită nedumerit la unchiul său și întrebă: „Unchiule Somn, de ce nu pot să gust asta? La urma urmei, este în iaz, deci este de mâncare. Uite cât de frumos arată.” Unchiul Somn i-a explicat tânărului crap că este o momeală de la pescar și că, dacă ar încerca să o guste, s-ar putea înțepa în vârful ascuțit și nu s-ar mai putea elibera. Pescarul l-ar scoate din iaz și ar fi un lucru rău. În plus, i-a explicat lui Pepi că aici, în iaz, pescuitul este interzis. Așadar, pescarul care încearcă să-i atragă și să-i prindă nu are ce căuta aici. La marginea iazului este un semn mare care interzice pescuitul aici.
„Știi ce facem cu pescarii care vor să pescuiască chiar și atunci când este interzis? Uite, o să râzi!“ zâmbi unchiul Somn. A găsit în iaz un smoc de alge și le-a înfășurat în noroi de pe fundul iazului. A înotat până la momeală, a dat-o jos cu grijă și în locul ei a pus algele cu noroi. Apoi a tras de sfoară. Pescarul a crezut că a prins un pește și a început repede să înfășoare sfoara. Pepi și unchiul Somn au auzit mai întâi cum pescarul se bucura că a prins ceva, dar apoi, după un timp, cum se plângea de ceea ce avea pe undiță. Alge și noroi.
Peștișorul și unchiul Somn râdeau cu poftă, cum îl păcăleau pe pescar. Din când în când, chiar se repeta. Pescarul, căruia îi era interzis să pescuiască, arunca undița cu momeală și aștepta. Peștișorul Pepi împreună cu unchiul Somn îi dădeau mereu ceva în schimbul momelii. Odată i-au pus acolo un pantof vechi, altădată o conservă pe care au găsit-o pe fundul iazului. Așa scăpau măcar de gunoaiele pe care uneori cineva le uita în iaz sau le arunca în iaz. Unchiul Somn și peștișorul Pepi au curățat astfel iazul și, în plus, l-au învățat pe pescarul neascultător că interdicțiile trebuie respectate.
