Într-o noapte liniștită, micul Petru, care locuia cu familia sa într-o căsuță pitorească la marginea pădurii, se hotărî să plece într-o expediție secretă. Planul său curajos îl destăinui și prietenului său credincios, câinele Bobiță.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată, într-o pădure adâncă, un șoricel pe nume Miky. Căsuța lui mică și primitoare se afla chiar în trunchiul unui stejar bătrân. Acolo avea tot ce și-ar fi dorit un șoricel: un pătuț moale din mușchi și o cămară plină de bunătăți.
Continuați să citiți →
Odinioară trăiau trei fluturași mici – unul alb ca zăpada, al doilea roșu aprins și al treilea galben strălucitor. Zburau împreună deasupra pajiștii înflorite, dansau în razele soarelui și cu bucurie treceau din floare în floare.
Continuați să citiți →
A fost odată un băiețel pe nume Pavel. Trăia cu mama sa, fratele mai mare și sora lui într-o căsuță mică. Avea un lucru pe care îl iubea mai presus de orice – o pătură roșie veche. O lua pretutindeni cu el.
Continuați să citiți →
Era o după-amiază frumoasă de vară și vulpea, care tocmai se delectase cu șapte pui de cioară, se simțea bine și era plină de energie. S-a hotărât să se distreze puțin pe pajistea însorită. Sărea, se învârtea în cerc și la o săritură a zărit din întâmplare în iarbă un melc mic, cum se târa încet pe o tulpină umedă.
Continuați să citiți →
Odată, o vulpe șireată era foarte flămândă, așa că ieși din ascunzișul ei și plecă să caute ceva de mâncare. Alerga pe câmpul proaspăt arat și adulmeca să vadă dacă nu găsește vreun șoarece. Deodată văzu un arici, cum ședea lângă cuibul unui șoarece și se ospăta cu poftă.
Continuați să citiți →
A fost odată un regat înconjurat de păduri și lacuri, unde trăia un tânăr cavaler pe nume Viorel. Avea o inimă bună, iubea natura și adesea se plimba prin ținut ca să-și limpezească mintea și să asculte cântecul păsărilor.
Continuați să citiți →
Demult, în mijlocul unor păduri întinse și a unei pajiști, se înălța un castel minunat cu turnuri ce păreau să atingă norii. În el trăia un tânăr prinț, al cărui suflet tânjea după un singur lucru – să găsească prințesa adevărată, cu care să-și împărtășească viața.
Continuați să citiți →
Într-o căsuță sărăcăcioasă trăia o mamă bună împreună cu fiul ei. Viața nu le era prielnică, așa că adesea nu aveau nici măcar o farfurie cu supă caldă. Într-o zi, s-a terminat și ultimul buștean din sobă, iar femeia i-a cerut fiului să meargă în pădure să aducă niște lemne uscate. Băiatul nu a stat pe gânduri și a pornit imediat la drum.
Continuați să citiți →
Cu mult timp în urmă trăia un cioban modest, care avea șapte oi. În fiecare zi le ducea la păscut pe un munte înalt. Într-o zi, ca de obicei, a scos oile la pășune. S-a sprijinit de bastonul său, s-a uitat în jur și a început să viseze ce minunat ar fi dacă viața nu ar fi atât de scumpă.
Continuați să citiți →
În vremuri de demult, când basmele nu erau povești inventate, ci realitate, trăia în regatul său un prinț tânăr și frumos. Toți rămâneau fără suflare la vederea frumuseții și bogăției sale, iar prințul devenise atât de arogant încât uitase să se poarte cu respect față de oameni. Era interesat doar de lux și se înconjura doar de lucruri materiale, considerând relațiile între oameni ca fiind neimportante.
Continuați să citiți →
A fost odată o femeie săracă, care trăia cu cele două fiice ale sale într-o căsuță mică la marginea pădurii. În fiecare zi mergea în pădure să adune lemne, pentru a putea face focul acasă și a-și încălzi familia.
Continuați să citiți →
Într-un oraș trăia un negustor bogat, care avea lângă casa sa o grădină minunată, unde cultiva mei. În fiecare zi verifica cu atenție, dar într-o zi a descoperit că o mare parte din recoltă dispăruse. Furios, negustorul a decis să prindă și să pedepsească hoțul. A încredințat această sarcină celor trei fii ai săi – Mihai, Iura și Ion. Cine dintre ei va prinde hoțul va primi o recompensă.
Continuați să citiți →
Dincolo de șapte munți și șapte râuri, pe un vârf înalt într-un castel impunător trăia o prințesă atât de frumoasă, încât fața ei fermecătoare era îndrăgită în tot regatul. Camera ei era deosebită – avea douăsprezece ferestre, și când prințesa trecea de la prima către ultima, putea vedea tot mai departe.
Continuați să citiți →
Demult, tare demult, o fată săracă pe nume Elena slujea la un țăran rău și lacom. Stăpânul ei zgârcit o punea să facă toată treaba, ca să nu fie nevoit să plătească alți oameni. Elena era orfană, așa că trebuia să suporte tot ce îi cereau țăranul sau țăranca. Se ocupa de vite, făcea curățenie în casă, pe scurt, făcea tot ce i se poruncea.
Continuați să citiți →