Di T.

Undeva după un colț, la o distanță scurtă – iepurașul mic caută floricele de primăvară.

După o iarnă grea, a venit în sfârșit primăvara. Iepurașul Bing alerga în cizme prin resturile de zăpadă topită și sărea vesel în bălți. Flop îl urmărea cu interes și se bucura de razele calde ale soarelui.

Continuați să citiți →

Undeva după un colț, la o distanță scurtă – iepurașul mic se teme de dentist.

Iepurașul Bing se ascundea sub bancă și nu voia să iasă pentru nimic în lume. Dimineața la micul dejun a mușcat dintr-un morcov și din cauza asta a început să îl doară dințișorul. Flop i-a spus că trebuie să meargă la doamna doctor – dentist. Dar Bing se temea foarte, foarte mult de ea.

Continuați să citiți →

Într-un sat trăia un băiat. Era un păstor și în fiecare zi ducea turma de oi pe pajiște. Acolo le păzea, în caz că apărea vreun lup. Dar lupul nu apărea niciodată și băiatul începea să se plictisească teribil pe pășune. Să alerge după fluturi nu-l mai distra, așa că a venit cu o idee foarte proastă pentru a alunga plictiseala și a se distra.

Continuați să citiți →

Undeva aproape, de mers doar un pic – a primit o floare un iepuraș mic.

Era o zi frumoasă de vară. Iepurașul Bing mânca legume acasă, când cineva a sunat la ușă.

Continuați să citiți →

A fost odată o vulpe care pândea iepurașii mici. Îi era foame și voia să-i mănânce. Dar a apărut un cerb, paznicul pădurii, și a alungat vulpea, lovind-o cu coarnele sale. Vulpea a fugit de el până a ajuns la râu. Curentul apei era destul de puternic, dar când s-a uitat înapoi, a văzut cerbul alergând spre ea. Fără să mai stea pe gânduri, a sărit în apă și a început să înoate spre celălalt mal.

Continuați să citiți →

Iepurii sunt creaturi foarte timide. E suficient să foșnească ceva și deja fug speriați spre siguranță. Uneori se sperie chiar și de propria lor umbră. Le este frică să nu fie mâncați sau să nu fie vânați de un vânător.

Continuați să citiți →

Într-un iaz trăia o broască. Era mare, mai mare decât toate broaștele din jur. De aceea credea că este cea mai mare din lume. De asemenea, se lăuda și se mândrea des că nimeni nu este mai mare decât ea.

Continuați să citiți →

Într-un sat trăia o broască. Locuia într-o fântână, adâncă și rece, dar o considera castelul ei. Aici broasca sărea și țopăia și seara cânta tare. Era singură, dar era complet fericită. Nu putea înțelege de ce celelalte animale nu vor să locuiască și ele în fântână. De aceea, broasca le lua adesea în râs și se lăuda că nimeni nu are o locuință mai bună decât ea. Dar nici celelalte animale nu o înțelegeau pe ea. Cum ar putea cineva să vrea să locuiască singur într-o fântână rece și întunecată?

Continuați să citiți →

Într-un iaz trăia o broască care cunoștea doar iazul ei și câteva bălți. Dar știa să povestească minunat despre locurile unde a fost, ce a văzut și ce știe să facă. Povestea atât de convingător încât cei care nu o cunoșteau credeau ușor că spune adevărul.

Continuați să citiți →