Mingea pierdută

Era vacanță, soarele strălucea afară și băiețelul Matei nu știa cu ce să se mai joace. Astăzi s-a jucat deja cu toate – cu mașini, cu lego, a mers pe trotineta, a sărit șotronul, s-a legănat pe leagăn, a alunecat pe tobogan și de fapt nici nu și-a mai amintit de toate. Ar vrea foarte mult să joace un joc de memorie cu mama lui, dar ea pregătește prânzul. După aceea, va juca cu Matei. Abia aștepta. Dar ce va face până atunci?

Din fericire, avea un prieten cu patru picioare, Fluffy, care este gata pentru orice joc. Matei a luat mingea preferată a lui Fluffy de pe iarbă și a aruncat-o spre grădină. Fluffy a dat din coadă și a plecat imediat după minge. Bucuros, i-a adus-o lui Matei, ca să o poată arunca din nou. Matei s-a pregătit și a aruncat. Dar mingea nu a aterizat pe iarbă. Oare a zburat? Matei se uită la cer. Hm, mingile nu zboară, nu au aripi. De ce nu cade atunci? Fluffy alerga confuz prin grădină, căutând unde a dispărut mingea. Dacă ar fi căzut pe pământ, ar fi mirosit-o imediat și ar fi adus-o.

„Fluffy, caută,” striga Matei, dar cățelul nu știa ce să facă.

Matei a mers să-l ajute. Fluffy mirosea în jurul unui copac înalt, pe care creșteau cireșe. Pe o ramură stătea o mierlă și râdea de ei.

„Mierlo, tu batjocoritorule,” îl mustră Matei. „Încetează să râzi de noi și mai bine ajută-ne. Unde a zburat mingea noastră?”

„Nicăieri, nicăieri nu a zburat. Dar eu voi zbura, uită-te,“ spuse mierla, fluturându-și aripile și zburând departe.

„Acela nu ne-a ajutat prea mult,“ se strâmbă Matei.

„Eu vă voi ajuta,“ se auzi lângă urechea lui Matei.

„Fluturașule, ai văzut mingea noastră?“

„Am văzut. A zburat în sus și a rămas undeva printre ramurile copacului,“ spuse încet fluturașul, fluturându-se spre coroana copacului. „Aici este, dar s-a blocat între ramuri. Eu sunt prea slab să-l împing.“

Fluffy stătea în picioare sub copac.

„Nici vorbă, Fluffy,” îi spuse câinelui Matei. „Nici eu, nici tu nu putem urca acolo. Trebuie să cerem ajutorul cuiva care știe să se cațere pe copaci și are suficientă forță să împingă mingea noastră.”

Matei a stat puțin pe gânduri, apoi și-a amintit că o veveriță trece pe aici pentru a lua alunele care cresc pe tufa de lângă gard.

„Veveriță, ești acasă?” strigă el către tufiș.

„Sunt aici, Matei. Ce ai nevoie?” răspunse veverița, ieșind din desiș.

„Veveriță, te rog frumos, avem o minge în copac. Ai putea să o împingi, ca să cadă jos?”

„Desigur, Matei, când ceri atât de frumos. Voi face doar un salt și un salt și voi fi lângă ea.”

Veverița a făcut câteva sărituri agile și a ajuns în copac și a început să împingă mingea. Aceasta a căzut pe pământ. Dar înainte ca Fluffy să ajungă la ea, un cârtiță a ieșit din mușuroi, a prins mingea și a dispărut râzând în mușuroi. A mai avut timp să le scoată limba.

„Ticălosul ăla!“ se înfurie Matei. „Dă-ne mingea înapoi!“

Fluffy a început să sape o gaură în mușuroi pentru a prinde cârtița. Matei îl ajuta și, în focul luptei, săpa doar cu mâinile. Dar a meritat. Cârtița s-a speriat de ei, a scăpat mingea și a fugit.

„Ura! Mingea e a noastră!“ striga Matei și dansa cu cățelul prin grădină. Atunci a observat că mămica îi privea, venind să-i cheme la prânz.

„Mami, mami, am câștigat! Am recuperat mingea noastră cu Fluffy!“

„Ei bine, asta e frumos,” spuse mămica. „Și eu trebuie să vă spăl bine pe amândoi înainte să vă las la prânz.”

Matei se uită la hainele lui. Le avea toate murdare, la fel ca mâinile, cum se săpase în pământ. Și haina de blană a lui Fluffy arăta la fel.

„Scuză-mă, mămică, doar ne jucam,” spuse Matei cu capul plecat.

„Dar nu-i nimic, drăguțele mele. Vă spălați și hainele se vor spăla,” spuse mămica zâmbind și îi mângâie pe cei doi năzdrăvani. „Cel mai important este că v-ați jucat frumos, ați obținut mingea și ați câștigat.“

Când Matei s-a spălat și a mâncat, a ajutat-o pe mămică să-l spele pe Fluffy și apoi au jucat împreună joc de memorie. Adică, doar Matei și mămică au jucat. Fluffy s-a obosit atât de tare încât a adormit sub masă și a sforăit zgomotos, ca și cum ar tăia lemne. A fost cu adevărat o zi frumoasă de vacanță.