Departe, dincolo de pădure, într-o izolare totală, se află o căsuță de lemn pictată. La ferestre are perdele frumoase și colorate, un acoperiș roșu și pe pervazuri o mulțime de flori pestrițe. În acea căsuță locuiește bunica Agata.
O bătrânică magică cu un zâmbet blând. Cel mai mult îi place să poarte o basma pe cap, ochelari rotunzi pe ochi și o fustă plină de flori cu volane. Trăiește singură în căsuța ei, departe de oameni. Totuși, știe tot ce se întâmplă în jur și întotdeauna ajută pe cineva. Cum așa?
Nu este o bunică obișnuită. Agata este o bunică magică. Ea poate auzi de la mile depărtare. Aude totul! Când cineva râde, când cineva este trist, când cineva este supărat… Bunica Agata doar își ascuțește auzul și ascultă cu atenție.
Într-o zi, stătea pe banca ei de sub ferestre, observând natura din jur și savurând ceaiul ei preferat de tei. Deodată, a auzit ceva. „Unde poți fi? Unde te-ai rătăcit?” se auzea din satul apropiat. Bunica Agata a recunoscut că era o voce subțire de fată și că era tristă. Nu a pierdut timpul și și-a chemat în ajutor păsărelele.
„Păsărelele mele dragi, ajutați-mă în acest moment. În sat este o fetiță tristă, iar ajutorul nostru îi este acum necesar. Zburați la ea și aflați cine i s-a pierdut,” a rugat păsărelele bunica Agata. Acestea au zburat imediat în direcția satului. După o vreme, au găsit fetița stând sub un copac, ștergându-și lacrimile. Zburau în jurul ei și ascultau ce povestește și de ce se plânge. Au aflat că i s-a pierdut motănelul. S-a rătăcit undeva și ea nu știe unde este și dacă i s-a întâmplat ceva.
Păsărelele au zburat imediat la bunica și i-au spus totul. Bunica Agata auzise deja, înainte ca păsărelele să-i spună. Dar ce să facă acum? Trebuie găsit motanul pierdut și adus la fetiță. Bunica Agata gândea intens. Știa că trebuie să se grăbească. Fiecare minut este prețios. Cine știe ce s-a întâmplat cu motanul. Mai întâi și-a ciulit urechile, să vadă dacă aude vreun mieunat. Dar nicăieri nimic. Niciun sunet. Și astfel a rugat din nou păsărelele să o ajute: „Vă rog, păsărelele mele dragi, ajutați-mă și de data aceasta. Zburați în toate direcțiile și găsiți motanul.” Păsărelele nu au stat pe gânduri. Imediat au zburat și au căutat prin toată pădurea și prin tot satul motanul pierdut.
După un timp, un vrăbioi a văzut un ghemotoc murdar de blană dormind în tufișuri, aproape de căsuța bunicii. Păsărica a chemat repede pe ceilalți și apoi au zburat împreună la bunica Agata. Au condus-o la ghemotocul murdar. Și într-adevăr, era un motănel pierdut. Murdar, flămând și obosit, dormea la umbra tufișurilor. Se rătăcise. Ajunsese până la marginea pădurii, aproape de căsuța bunicii, și, epuizat, adormise acolo. Bunica Agata l-a luat cu grijă în brațe. I-a dat de mâncare, l-a spălat și apoi l-a trimis la fetița lui. Desigur, păsărelele i-au arătat drumul, altfel s-ar fi rătăcit din nou. Când fetița a văzut cum se apropie de ea motănelul ei iubit, condus de păsărele, a înțeles imediat că bunica Agata a aranjat totul, pentru că o auzise. Era în culmea fericirii. L-a luat pe motănel în brațe și le-a mulțumit mult păsărelelor. Bunicii Agata trebuiau, de asemenea, să-i transmită mulțumiri.
Departe, dincolo de pădure, se află și astăzi o căsuță de lemn pictată, complet izolată. În ea locuiește bunica Agata, care aude absolut totul. Ea ajută adulții, copiii și animalele. Iar ajutoarele ei, păsărelele, zboară peste tot în jurul nostru. Cine știe, poate una dintre ele stă chiar acum pe copacul din fața ferestrei tale.
