La fel cum este important pentru noi, oamenii, să comunicăm între noi, este foarte important și între animale. Și așa cum oamenii au multe tipuri de limbi, fiecare specie de animale are propriul său mod de a comunica.
Câinii latră, mârâie și scheaună. Pisicile miaună și torc. Păsărelele cântă și ciripesc. Există însă și animale care au un mod foarte ciudat de a comunica. De exemplu, cămilele. În loc de sunete, ele scuipă. Nu râd, nu glumesc, cămilele chiar scuipă. Și cu cât mai departe, cu atât mai bine. Comunicarea între animale este foarte importantă. Vei înțelege asta și din povestea pe care ți-o voi spune.
S-a întâmplat într-o grădină zoologică. În această grădină zoologică trebuiau să aducă un nou băiat cămilă. Îngrijitorii sperau că se va împrieteni cu vreo fată cămilă și că vor avea împreună pui de cămilă. Era un eveniment mare. Toți angajații din grădina zoologică așteptau cu nerăbdare. Când a sosit ziua cea mare, a venit o mașină uriașă și a parcat lângă țarcul cămilelor. Ușile mari din spate s-au deschis încet și din ele a privit în jur băiatul cămilă. A ieșit cu grijă și s-a plimbat încet prin noua sa casă. Era frumos. Stătea drept. Cocoșii săi se legănau minunat pe spate și capul îl avea ridicat cu mândrie. Toate domnișoarele cămile nu-și puteau lua ochii de la el.
Îngrijitorii erau bucuroși că totul decurge neașteptat de bine. Dar apoi una dintre cămile s-a apropiat de băiatul cămilă și a scuipat în depărtare. Băiatul cămilă s-a uitat la ea, dar nu a făcut nimic. Doar se uita la ea, întrebându-se ce face. „Hai, scuipă și tu și cât mai departe. Arată că ești un băiat adevărat,” șopteau îngrijitorii între ei, în timp ce observau ce se întâmplă în țarc. Dar cămila nu a făcut nimic. Cămila ofensată a plecat. Băiatul cămilă s-a apropiat de ea, dar ea l-a respins. Și astfel s-a terminat cunoașterea.
Așa a decurs câteva zile. Băiatul cămilă încerca să se împrietenească cu fetele cămile, dar nu reușea. Până nu arăta că poate scuipa destul de departe, ele nu erau interesate de el. Unul dintre îngrijitori a observat asta atât de mult timp, încât i s-a făcut milă de băiatul cămilă. A decis să-l învețe. Mergea în fiecare zi la băiatul cămilă și îi arăta cum să scuipe. Încerca să-i explice că este important și că fără asta fetele nu-l vor dori. Doar cu un scuipat serios cămila va arăta că este un bărbat adevărat. Era amuzant să-l privești pe îngrijitor cum scuipă și pe băiatul cămilă cum se uită la el. Îngrijitorul însă nu a renunțat.
După câteva săptămâni, băiatul cămilă a înțeles în sfârșit. Și-a strâns botul și a scuipat. Și cum a scuipat! Departe și bine. Îngrijitorul era în culmea fericirii. Imediat a trimis băiatul cămilă la domnișoarele cămile. „Du-te să te arăți, prietene,” i-a mai dat curaj și l-a trimis. Băiatul cămilă se apropia încet de celelalte. Era timid, dar știa că, dacă vrea să impresioneze, trebuie să arate ce poate. Și a scuipat. S-a îndreptat mândru și a privit ce va fi. Cămilele au alergat imediat la el și au început să se împrietenească cu el. Îngrijitorul și băiatul cămilă erau foarte fericiți de cum a decurs totul.
Din aceasta rezultă că limbajul între animale are o importanță enormă, chiar dacă ni se poate părea amuzant. Noi, oamenii, nu scuipăm, nu mieunăm și nu mârâim, pentru că noi știm să vorbim. Așa că nu te sfii și vorbește. Nu uita niciodată cât de important este să vorbești cu părinții și cei dragi. Numai așa vei fi un băiat sau o fată adevărată. Așa cum noul băiat-cămilă a devenit o cămilă adevărată prin intermediul limbajului său.
