În jungla caldă, lângă un râu mare, trăia un crocodil mic pe nume Niky. Crocodilul avea trupul verde cu solzi și gura mare. O mulțime de animăluțe din junglă se temeau tocmai de el și ocoleau râul în care trăia.
Totuși, lui îi plăcea să zâmbească, dar celelalte animale se temeau de dinții lui mari, și tocmai de aceea nu avea mulți prieteni. Era foarte trist din cauza asta. Mereu se uita cum se joacă maimuțele împreună prin copaci, cum croncănesc broaștele împreună pe liană. Și el își dorea un prieten.
Într-o zi, când Niky se încălzea pe malul râului la soarele cald, a văzut un tigrisor mic care plângea trist în tufișuri. „Să mă ajute cineva! Nu știu să ajung acasă, m-am rătăcit,” se văicărea trist micul tigru pe nume Leo.
Niky a înotat fără ezitare mai aproape, a ieșit la suprafață și i-a spus tigrișorului Leo. „Bună, eu sunt Niky, ce-ar fi să te ajut?” l-a întrebat Niky. Tigrișorul s-a speriat mai întâi, știa că totuși crocodilii sunt periculoși și că nu ar trebui să vorbească cu străinii. Jungla însă era înfricoșătoare și el se temea să pornească singur prin ea spre casă.
„Mă ajuți să trec prin junglă până acasă?” a întrebat plângăcios micul tigru. Niky a dat din cap fără ezitare.
„Este la capătul râului, lângă stânca cea mare. Acolo locuim,” i-a spus Leo.
Niky știa că pe râu va fi mai repede, așa că l-a luat pe micul tigru în spate și au plutit împreună pe râul întunecat. Niky era curios să afle cum de s-a rătăcit micul Leo singur în mijlocul junglei – atât de departe de casă.
„Știi, eram la plimbare cu mama, când deodată am văzut ceva pe jos. Era un șarpe mare. M-am speriat foarte tare, așa că am fugit, am alergat și am alergat, până m-am rătăcit. Și nu am reușit să găsesc drumul spre casă. Și atunci te-am întâlnit pe tine!” i-a explicat Leo.
„Nu-ți fie frică, eu te voi proteja și împreună vom ajunge acasă,” l-a încurajat Niky.
Și într-adevăr așa a fost. Niky l-a dus pe micuțul Leo peste tot râul, până acasă, la stânca cea mare. Au ieșit din apă și Niky l-a însoțit la ceilalți tigri. Aceștia au început să-și arate colții la Niky. „Nu, el este prietenul meu. El m-a salvat!” i-a explicat mamei, care îl căuta peste tot, micuțul Leo, când tigrii se pregăteau să sară la crocodil.
Niky dădu din cap și se îngână cu un mare zâmbet cu dinți. Micuțul Leo îi întoarse zâmbetul și își dădu seama că crocodilul Niky nu era deloc atât de înfricoșător pe cât credea. Toți tigrii îi erau recunoscători. De atunci, Niky nu mai era singur. Cu Leo se jucau regulat la râu, unde li se alăturau și alți tigri. Nimeni nu se mai temea de el și în sfârșit Niky nu se mai simțea atât de singur. În sfârșit își găsise prieteni.
