Dincolo de nouă munți și nouă râuri era un regat de iarnă. Regele și regina de acolo erau înțelepți și drepți. Aveau un fiu, un prinț care devenise deja adult, iar acum trebuia să se căsătorească. Totuși, prințului nu îi venea deloc să facă asta. Nu întâlnise nicio prințesă care să-i placă cu adevărat.
Pentru a-l ajuta, părinții săi au organizat un mare bal. Au invitat toate prințesele și fetele nobile din lume, sperând că prințul își va alege viitoarea soție. Și, fiind un regat de iarnă, balul a avut loc afară, pe gheață, pe un lac înghețat uriaș. Ca să fie mai interesant, fiecare persoană invitată trebuia să poarte o pălărie care să atragă atenția prințului.
În ziua balului, prințesele și doamnele nobile au sosit din toate colțurile lumii. Pălăriile lor erau spectaculoase! Una avea forma unui ananas, alta semăna cu un turn, iar alta părea un ursuleț. Era o paradă uimitoare! Prințul nu știa unde să privească mai întâi sau cu care prințesă să danseze. A dansat cu câteva dintre ele și a vorbit politicos, dar apoi s-a așezat lângă părinții săi pe tron, gânditor.
– Ei, prințule? Care fată ți-a plăcut? – l-au întrebat regele și regina, curioși.
Prințul a dat din cap nefericit:
– Nu știu. Pălăriile sunt frumoase, iar fetele sunt drăguțe, dar…
– Dar ce? – au continuat părinții.
– Niciuna nu este deșteaptă, dar fără să fie îngâmfată. Mi-aș dori o fată simplă, deșteaptă și drăguță, – a spus prințul.
Chiar atunci, ochii prințului au zărit o pălărie diferită de toate celelalte. Era modestă și brodată manual, deloc stridentă. Curios, prințul a vrut să cunoască domnișoara care purta acea pălărie. A invitat-o la dans.
Fata purta pălăria astfel încât îi acoperea aproape toată fața. Prințul putea vedea doar zâmbetul ei cald și minunat. Când au început să vorbească, prințul a descoperit că domnișoara era și foarte deșteaptă. Nu se lăuda, nu încerca să-l impresioneze, ci răspundea respectuos și amabil la toate întrebările. În plus, dansa grațios, ca o adevărată prințesă.
La sfârșitul melodiei, fata s-a pregătit să plece, dar prințul a întrebat-o:
– Mai am două întrebări pentru tine. De ce ai ales o pălărie atât de simplă și modestă? Și de unde ești?
Fata și-a ridicat pălăria, dezvăluindu-și fața fermecătoare, și a răspuns:
– Pentru că este mai important ce ai sub pălărie decât cum arată pălăria. Și vin dintr-un regat modest, dar plin de bogății adevărate.
Apoi, înainte ca prințul să mai spună ceva, fata a plecat.
Prințul știa acum cine este fata pe care o vrea de soție. A căutat-o peste tot, prin toată țara de iarnă. A călătorit de-a lungul și de-a latul regatului, până când a găsit un loc modest, dar frumos, care părea să fie regatul fetei. Acolo, a întrebat de prințesă și, în cele din urmă, a găsit-o.
Fata era fericită să afle că prințul a căutat-o și că dorește să o ia de soție.
Iar prințul? Era bucuros că a găsit o prințesă atât de isteață și bună la suflet. Deși regatul ei era sărac în bani, prințesa era bogată în dragoste și căldură sufletească. Și, până la urmă, asta era cel mai important lucru.
