Horia și Samuel erau frați. Erau niște băieți foarte curioși și jucăuși. Deși uneori nu se purtau ca niște frați adevărați. Frații se ciondăneau des și își băteau joc unul de celălalt. Samuel avea un prieten și era mai timid, îi plăcea să stea acasă, unde se juca singur cu lego-urile sau cu mașinuțele. Horia era cel mai curajos.
Îi plăcea să alerge afară cu prietenii, unde se gândeau împreună la tot felul de năzbâtii. Mergeau împreună și în aceeași clasă, la 4.B. La școală însă nu stăteau împreună și fiecare avea prietenii lui. Samuel avea un prieten, dar Horia avea o grămadă, cei mai buni prieteni ai lui fiind Filip și Petru.
Astăzi, după ore, era vreme frumoasă și doamna educatoare a dus copiii la pauză afară în curte, să se joace puțin la soare. Primăvara era deja în toi.
„O să ne jucăm un joc. Fiecare copil trebuie să se deghizeze cum poate mai bine. Pentru asta să folosească fie lucrurile pe care i le dau eu, fie lucrurile din natură. Depinde doar de voi. Și noi o să ghicim masca voastră!” a spus doamna învățătoare și a pus în fața copilașilor o cutie plină de stofe, măști, culori, peruci sau pălării și tot felul de costume. Lucrurile însă puteau copilașii să le ia și din jur. Fie de la copăcei, tufișuri, sau de la flori. Depindea doar de imaginația lor.
Ana și-a făcut din păpădii o coroniță, pe care și-a pus-o pe păr. Pe ea și-a îmbrăcat tricoul galben, care era printre costumele de la doamna învățătoare. Era o floricică frumoasă, păpădia. Prietenele Martina și Iulia și-au pus pe cap pălării mov și și-au desenat pe nas punctulețe roșii. Erau deghizate în claun. Horia cu cei mai buni prieteni ai săi, Filip și Petru, s-au gândit cine să fie. Și-au pus căciuli negre și și-au desenat pe față dungi verzi. Erau soldați viteji. Din lemn și-au făcut chiar și praștii. Și ce-a făcut frățiorul lui Horia, Samuel? Azi la școală nu-l avea pe cel mai bun prieten al lui, de aceea nu știa ce să-și pună pe el. Cine să-i dea un sfat? Era foarte neliniștit. S-a uitat în cutia plină de costume și s-a gândit ce să își aleagă din toate alea și în ce să se deghizeze.
„Copilași, mai aveți un minut și mergem să ghicim!” a spus doamna învățătoare. Samuel s-a gândit repede, dar nu i-a venit nicio idee. În sfârșit și-a pus pe cap o oliță mică și a luat în mâini niște crenguțe. Noroc că avea azi pe el un tricou alb! Sa deghizat în de om de zăpadă!
„Ei bine, să ghicim ce sunt Horia și prietenii lui.” A început doamna învățătoare și toți copilașii s-au pus la rând.
„Polițiști!” a strigat Martina. Băieții au dat din cap și au făcut grimase.
„Hmmmm, atunci soldați!” a corectat-o Iulia.
Băieții au dat aprobator din cap. Și astfel copiii au ghicit pe toți colegii lor. Și toate costumele le-au ghicit. Și a venit rândul la Samuel, care staea nevoios în spate după colegi.
„Ce ai pe tine? Arăți caraghios!” i-au prietenii lui Horia, Filip și Petru și au început să râdă de el și să îl îmbrâncească. Samuel se uita trist în pământ. Învățătoarea era gata să îi certe, când deodată fratele lui mai mic, Horia, s-a pus în fața lui Samuel. „Hei, nu-i faceți rău!” s-a pus brusc în fața lui Samuel fratele lui și l-a apărat în fața prietenilor săi. Nu îi frumos să îl supărați! „Stai puțin, că și tu râdeai de el Horia!” l-au luat peste picior Filip și Petru.
„Dar eu pot, e fratele meu! Și nimeni altcineva nu o să râdă de el! Și are un costum minunat, e un om de zăpadă!” zâmbi frățiorul Horia către Samuel și îl îmbrățișă. Doamna învățătoare s-a emoționat. După mult timp îi văzu pe frați înțelegându-se cu adevărat. Toți au început să aplaude. Și s-a terminat concursul de măști.
„Super! Ați ghicit totul! Și acum vă puteți juca de-a prinselea!” a spus doamna învățătoare. Copiii nu doar s-au jucat de-a măștile, dar frații Samuel și Horia au descoperit și ceva ce căutau de mult timp… Propria lor prietenie frățească. Filip și Petru și-au cerut scuze de la Samuel și toți au început să se joace de-a prinselea împreună. Horia și Samuel nu se mai certau. Stăteau mereu unul lângă celălalt. Erau ca frații și așa trebuia să fie.
