În curtea unei ferme era un grajd mare. În el trăia purcelușul Fanda. Era un purceluș drăguț și frumos. Majoritatea purcelușilor erau bucuroși, când puteau să se tăvălească în noroi. Când mâncau, împroșcau mâncarea în jurul lor și chiar pe ei. Dar purcelușul Fanda era diferit. Întotdeauna era frumos curățel și parfumat.
Când mânca, nu sărea nici măcar o picătură din troaca lui. Și grajdul lui? Strălucea de curățenie! Întotdeauna, când venea vreun animal în vizită la el, nu-i venea să creadă cât de curat era acolo. Fanda dădea din cap cu mândrie: „Curățenia te păzește, sănătatea-ți dăruiește.” Purcelușului Fanda așa îi plăcea. Era mulțumit când era curat el și grajdul lui.
Într-o zi, însă, în curte a sosit o mașină necunoscută. Toate animăluțele și Fanda au ieșit din căsuțele lor și se uitau să vadă cine a venit. Era un fel de camion. În spate, în compartimentul de marfă, ceva se mișca și făcea zgomot. În cele din urmă, la mașină a venit fermierul care avea grijă de animăluțe și de fermă, a deschis ușile din spate ale camionului și acolo aștepta o mare surpriză pentru toți.
Din mașină au sărit doi purceluși nou veniți. Au alergat afară în curte și deja fugeau în toate direcțiile. Purcelușii alergau peste tot. Câteodată erau la găinușe, câteodată la gard, într-o clipă la poartă, într-o clipită au sărit în noroi, s-au tăvălit în el și apoi au fugit din nou în altă parte. Toate animăluțele din curte doar își întorceau capul și observau cum purcelușii nou veniți alergau curioși și încercau totul.
După un timp, purcelușii s-au oprit și au privit căsuța în care nu intraseră înainte. Stăteau în fața grajdului porcușorului Fanda. „Uau, ce grajd drăguț! Aici ne va plăcea. Va fi grozav,” și-au spus purcelușii și, murdari de noroi, au intrat în grajd. Săreau veseli în el, apoi se tăvăleau și spuneau ce grajd frumos este.
Porcușorul Fanda stătea afară și se uita uimit la grajdul său. Nu a putut spune niciun cuvânt când a observat cum purcelușii i-au murdărit căsuța în câteva secunde. De îndată ce și-a revenit și și-a dat seama ce se întâmplă, a intrat hotărât în grajdul său și a spus: „Așa nu! Nu puteți intra așa în grajdul meu și să faceți dezordine! Așa ceva nu se face.”
„Dar hai, purcelușule, nu fi așa. E foarte amuzant să te tăvălești în noroi. Și mai ales când nu trebuie să faci baie după. Ce bine e,“ i-au răspuns purcelușii râzând.
Purcelușul Fanda însă nu râdea. Nu-i plăcea asta. Nu-i plăcea dezordinea și cu atât mai puțin în grajdul său. „Trebuie să te bucuri, să râzi și să te veselești, nu doar să faci curat tot timpul și să fii atât de strict cu ordinea,“ au continuat purcelușii.
Purcelușul Fanda a tras adânc aer în piept și a vrut să-i certe pe purceluși. Dar apoi s-a gândit cu voce tare: „Micii purceluși au puțină dreptate. Da, este adevărat că îmi place să fac curat, dar așa este bine. Curățenia te păzește, sănătatea-ți dăruiește. Totuși, pe de altă parte, probabil că sunt prea strict cu ordinea.“
„Da, da, purcelușule. Exact așa. Când ai râs ultima dată atât de tare încât ți-au curs lacrimile? Când te-ai tăvălit bine în noroi și nu ți-a păsat?“ au răspuns purcelușii.
Purcelușul Fanda a reflectat. După un timp, a venit cu o idee: „Bine, purcelușii. Vom face o înțelegere. Voi mă învățați să mă distrez, să râd și să mă bucur, iar eu vă voi învăța să mențineți ordinea. E în regulă?“
Purcelușii au reflectat puțin și apoi au fost de acord. L-au luat pe Fanda între ei și au început să se joace cu el. La început, purcelușul a ezitat, nu voia să se murdărească. Dar o promisiune e o promisiune, așa că a făcut tot ce i-au spus purcelușii. Chiar a râs atât de tare încât i-au curs lacrimile. Apoi, toți trei s-au spălat frumos și au făcut curat după ei. Seara, toți erau mulțumiți.
Și ce au învățat purcelușii nou veniți și Fanda? Că este important să știi să râzi și să te joci, dar și să faci ordine după aceea. Fiecare lucru are timpul său potrivit.
