În afara orașului, chiar lângă stânci, se întindea un iaz mare. Apa era adâncă, iar acolo înotau câțiva crapi și somni. În jurul iazului săreau broaște vesele, iar pe fundul apei locuia Spiridușul Apei. Era un omuleț verde și foarte bun. Avea grijă de pești, făcea curat în apă ca totul să fie frumos și curat și se asigura că nimeni nu pățește nimic. De multe ori, chiar a salvat vieți. Așa s-a întâmplat și nu demult…
Veniseră primele zile calde. Soarele strălucea tare și încălzea mai mult decât de obicei. Copiii din oraș abia așteptau o zi ca aceasta. Imediat după școală, au fugit la iaz. Și-au adus pături de picnic și o minge colorată. Unii se jucau pe pătură, alții alergau prin jurul iazului urmărind broaștele, iar alții își aruncau mingea din mână în mână.
Toate acestea erau urmărite cu atenție de Spiridușul Apei. Nu-și lua ochii de pe niciun copil. Voia să se asigure că nu se întâmplă vreo prostie și că toți sunt în siguranță. Părea că va fi o după-amiază minunată.
Dar, deodată, un băiețel a căzut în apă. Alerga după minge și nu și-a dat seama că se apropiase prea mult de margine. S-a întins să prindă mingea, s-a clătinat și a căzut tocmai în locul cel mai adânc. Peștișorii au încercat să îl ajute, înotând pe sub el, ca să-l țină la suprafață. Dar băiatul se zbătea, dădea din mâini și picioare și nu mai putea să respire.
Spiridușul Apei nu a stat pe gânduri și a sărit imediat în apă. L-a scos repede la mal și s-a asigurat că este bine.
„Acesta este prietenul nostru Fanta! Îți mulțumim, spiridușule al apei, îți mulțumim mult!”, strigau copiii alergând spre prietenul lor.
„Trebuie să fii atent când te joci lângă iaz. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu te-aș fi văzut căzând?”, spuse Spiridușul Apei, încă puțin îngrijorat.
„Îmi pare rău, spiridușule al apei. Eu nu știu să înot…”, spuse Fanta, gâfâind.
Spiridușul Apei privi în jur și, văzând că toți copiii se adunaseră lângă el, întrebă cu voce tare: „Cine dintre voi nu știe să înoate? Să ridice mâna!”
Trei copii au ridicat mâna.
„Copii, dacă vreți să veniți să vă jucați la iazul meu, va trebui să învățați să înotați. Iar eu vă voi învăța! Mâine, după școală, veniți la apă și vom începe!”, spuse Spiridușul Apei hotărât.
Copiii au fost încântați! Vor învăța să înoate chiar de la domnul Spiriduș al Apei! Ce aventură grozavă!
Și, așa cum promisese, așa a și făcut. Copiii le-au povestit totul părinților, iar a doua zi au venit la iaz. Trei dintre ei aveau costume de baie, iar ceilalți stăteau pe mal și priveau curioși.
Spiridușul Apei le-a explicat mai întâi celor trei care nu știau să înoate cum să stea în apă, le-a arătat unde pot atinge fundul și i-a învățat primele mișcări. Îi încuraja mereu și exersa cu ei cu răbdare.
Zilnic, copiii veneau la iaz, ascultau sfaturile spiridușului și se străduiau din ce în ce mai mult.
După câteva săptămâni, nu mai era nevoie să fie ajutați. Învățaseră să înoate! Fanta și prietenii lui erau foarte fericiți. Spiridușul Apei era mândru de ei.
Copiii nu au renunțat și s-au străduit. Iar asta a fost suficient pentru a reuși.
Și astăzi, lângă oraș, chiar lângă stânci, este același iaz. Spiridușul Apei locuiește încă acolo, are grijă de tot și de toți. Copiii vin mereu să se joace acolo. Doar că Fanta și prietenii lui au crescut puțin. Dar Fanta nu va uita niciodată ce a făcut Spiridușul Apei pentru el.
