Să pornim în basmul despre magie. În Țara Poveștilor, oricine și orice poate face magie. Avem aici magia doamnei Iarnă sau a domnului Toamnă, spiridușii aduc zâmbete pe fețele voastre la fiecare pas și nu lipsește nici magia dragostei. V-a fermecat lumea basmelor magice? Vă așteptăm deja în ea.
În vremuri de demult, când basmele nu erau povești inventate, ci realitate, trăia în regatul său un prinț tânăr și frumos. Toți rămâneau fără suflare la vederea frumuseții și bogăției sale, iar prințul devenise atât de arogant încât uitase să se poarte cu respect față de oameni. Era interesat doar de lux și se înconjura doar de lucruri materiale, considerând relațiile între oameni ca fiind neimportante.
Continuați să citiți →
Într-un oraș trăia un negustor bogat, care avea lângă casa sa o grădină minunată, unde cultiva mei. În fiecare zi verifica cu atenție, dar într-o zi a descoperit că o mare parte din recoltă dispăruse. Furios, negustorul a decis să prindă și să pedepsească hoțul. A încredințat această sarcină celor trei fii ai săi – Mihai, Iura și Ion. Cine dintre ei va prinde hoțul va primi o recompensă.
Continuați să citiți →
Dincolo de șapte munți și șapte râuri, pe un vârf înalt într-un castel impunător trăia o prințesă atât de frumoasă, încât fața ei fermecătoare era îndrăgită în tot regatul. Camera ei era deosebită – avea douăsprezece ferestre, și când prințesa trecea de la prima către ultima, putea vedea tot mai departe.
Continuați să citiți →
A trecut mult timp de când, într-un regat îndepărtat, domnea un rege împreună cu soția sa. Ei conduceau cu înțelepciune, iar poporul îi iubea. Totuși, cuplul regal nu reușea să aibă un copil.
Continuați să citiți →
Alena era o fetiță cam de vârsta ta. Avea părul deschis la culoare cu bucle minunate, ochi de un maro ciocolatiu și mereu un zâmbet pe față. Era o fetiță drăguță și cuminte. Locuia aproape de pădure și petrecea mult timp în ea. Îi plăcea foarte mult să observe animalele sau doar să se plimbe și să asculte păsărelele cântând. Dar astăzi însă, nu se plimba în ea chiar singură.
Continuați să citiți →
Spiridușul Hopmitel era un omuleț mic cu părul ciufulit și un zâmbet larg și drăguț. Purta o haină verde, pantaloni roșii și o pălărie verde. Mergea prin lume, sărea în pas și cânta. Sau cel puțin fredona mereu. Era un băiețel foarte vesel. Pentru că zâmbea mereu, nu-i plăcea când cineva din jur avea o dispoziție proastă. De îndată ce întâlnea pe cineva care era trist sau avea vreo supărare, încerca din răsputeri să-l înveselească.
Continuați să citiți →
Întregul oraș era deja adormit, doar într-o fereastră mai pâlpâia o lumină mică. Era o cameră în mansardă. Sub plapumă era ascuns un băiețel pe nume Cazimir. Își lumina cartea cu o lanternă și citea. Ar fi trebuit să doarmă de mult. Îi plăceau cărțile și îi plăcea atât de mult să citească, încât nu se putea desprinde de ele.
Continuați să citiți →