Toți copiii trebuie să cunoască poveștile clasice și personajele care apar în ele înainte de a merge la școală. Poveștile pentru preșcolari dezvoltă vorbirea, gândirea, atenția și memoria, și în plus, conțin lecții morale. Fie că le citiți înainte de culcare la grădiniță sau acasă, cu siguranță veți îndrăgi mai multe dintre ele.
Dincolo de nouă râuri și nouă munți se afla o căsuță. Arăta ca una de turtă dulce, dar nu era. Era făcută complet din lemn. Ferestrele ei erau pictate și din horn ieșea întotdeauna fum de lemn parfumat. În acea căsuță locuia un bunic din poveste. Era cel mai bun povestitor de basme. Copiii și animăluțele din întreaga zonă veneau la bunic să asculte poveștile lui.
Continuați să citiți →
Septembrie este luna toamnei. Este perioada când începe să bată mai mult vântul, devine mai răcoare și se coc fructele. De exemplu, merele. În această perioadă sunt numai bune de mușcat. Îți voi povesti despre o grădină unde creșteau câțiva meri.
Continuați să citiți →
Dincolo de muntele ascuțit și pădurile înghețate se afla un mic, dar frumos regat. În el locuia o prințesă fermecătoare cu părinții ei. Prințesa era foarte frumoasă. Părul ei lung și deschis la culoare strălucea ca soarele. Ochii ei erau albaștri ca un izvor de cristal și zâmbetul ei era cel mai frumos din întreaga lume. Era foarte frumoasă și avea o inimă bună. Regele și regina erau extrem de fericiți cu ea și o iubeau mai presus de orice.
Continuați să citiți →
Dincolo de pădurea adâncă, lângă un câmp mare, se afla o fermă. Lângă acea fermă era un hambar uriaș. În el locuiau două mașini neobișnuite. Un tractor mare și un tractoraș mic. Amândouă ajutau fermierul pe câmp cu tot ce era nevoie la fermă. Tractorul mare era puternic și înțelept. Știa exact ce și cum trebuie să facă. Micul tractoraș era un ajutor priceput, dar era neascultător, încăpățânat și uneori făcea lucrurile în felul său. Și asta nu era bine.
Continuați să citiți →
Dincolo de câteva păduri și câmpuri era un iaz. Pe el pluteau câteva nuferi și în jurul lui creștea stuf. Din stuf se auzeau regulat sunete. „Oac, oac, oac, oac.” Un astfel de orăcăit însemna că la iaz povestesc două broaște. Se numeau Hop și Skok. Erau doi frați broaște. Trăiau la iaz de foarte mult timp.
Continuați să citiți →
La marginea unui sat se afla o căsuță mică și frumoasă. În fiecare zi, din ea se răspândea un miros minunat. Era atât de delicios, încât părea chiar magic. Era mirosul prăjiturilor. Acea căsuță avea un acoperiș violet și era toată roz. Arăta ca o mare bomboană lentilă.
Continuați să citiți →
În oraș, toată lumea se culcase de mult. Era o noapte întunecată. Nicio lumină nu strălucea în ferestre. Pe cer străluceau doar stelele și luna se legăna. Dar totuși era cineva treaz! La etajul de sus al unei case, în camera unui copil. Copiii, însă, dormeau de mult. Cineva stătea la fereastra camerei și veghea. Un ursuleț de pluș.
Continuați să citiți →
Întregul oraș era deja adormit, doar într-o fereastră mai pâlpâia o lumină mică. Era o cameră în mansardă. Sub plapumă era ascuns un băiețel pe nume Cazimir. Își lumina cartea cu o lanternă și citea. Ar fi trebuit să doarmă de mult. Îi plăceau cărțile și îi plăcea atât de mult să citească, încât nu se putea desprinde de ele.
Continuați să citiți →