Dincolo de dealul mare se afla o casă frumoasă. Dar nu era o casă obișnuită. Era albastră ca cerul și pe ea era pictat un soare. Acoperișul era de un roșu aprins. Se afla în mijlocul unei pajiști înflorite. Peste tot în jurul ei înfloreau flori colorate și parfumate. Dar ce fel de casă era aceasta?
Era o grădiniță pentru puii din pădure. Era acolo o clasă de căprioare și veverițe mici. Aveau propria lor clasă și puii de bursuci și iepurașii săltăreți. Toți puii mergeau acolo cu mare plăcere. Fiecare se juca și învăța lucruri noi și avea și prieteni acolo. Bufnițele predau acolo. Cele mai înțelepte animale ale pădurii.
Într-o zi a sosit momentul când și micul iepuraș Horia trebuia să înceapă să meargă la grădiniță. Era deja destul de mare pentru a începe să învețe și să se familiarizeze cu ceilalți iepuri din clasă. Dar avea o mare teamă de asta.
„Mamă, eu nu vreau să merg la grădiniță. Voi învăța totul acasă, promit. Vreau să fiu aici cu tine“, repeta în fiecare zi micul Horia. Mama lui, iepuroaica, era însă înțeleaptă. Îl iubea foarte mult pe Horia. Deși ar fi preferat să-l păstreze acasă, știa că este bine să înceapă să meargă la grădiniță și că îl va ajuta să devină mai independent și să învețe multe lucruri noi. Așa că se gândea cum să-l ajute pe micul ei iepuraș să nu se teamă de grădiniță. Și apoi a găsit o soluție.
Dimineața, mama iepurașului Horia îl pregătea pentru grădiniță, avea ceva pentru el. S-a aplecat la nivelul lui, pentru a fi la aceeași înălțime și i-a spus: „Horia, astăzi este ziua ta cea mare. Știu că îți este frică și că nu vrei să mergi la grădiniță. Și nu sunt supărată pe tine pentru asta. Te înțeleg. Este ceva nou și vei fi pentru prima dată fără mine. Am ceva pentru tine, ca să te descurci la grădiniță. O brățară anti-plâns.”
„Ce? Și ce este asta?” Horia privea curios brățara, pe care mama i-o lega în jurul lăbuței. „Este o brățară care îți va aminti mereu că mă gândesc la tine și că știu că vei reuși în toate. Uită-te la literele scrise pe ea. TIB. Asta înseamnă: Te iubesc. Când te vei simți trist, te vei uita la brățara de pe lăbuță și te vei simți mai bine. Vei ști că mă gândesc la tine și că sunt mândră de cât de bine te descurci. Și nu vei mai vrea să plângi. Vei vedea,” i-a explicat mama lui Horia.
Micul iepuraș a prins curaj. Când a ajuns la grădiniță, doamnele învățătoare bufnițe l-au întâmpinat foarte frumos. S-a împrietenit cu ceilalți iepurași și i-a plăcut foarte mult să se joace cu toți. Și când, din întâmplare, îl apuca un moment de tristețe că nu o avea pe mama acolo, se uita la brățară și imediat se simțea mai vesel. Știa că mama se gândește la el și că va veni din nou să-l ia.
În cele din urmă, lui Horia a început să-i placă grădinița și aștepta cu nerăbdare să meargă acolo. Îi arăta mamei lucrările pe care le-a făcut acolo și se lăuda cum la orele de sport a sărit cel mai departe. De asemenea, era bucuros că a găsit acolo o mulțime de prieteni noi. Și mama? Era și mai mândră de el.
