Când vine toamna, soarele începe să apună mai devreme, pe cer se adună mai des nori și adesea începe perioada ploilor. Uneori plouă puțin, dar alteori chiar și săptămâni întregi. Odată, o astfel de vreme nefavorabilă a avut loc și în satul nostru. Vântul bătea puternic și norii se strângeau aproape unul de altul. A fost o adevărată furtună. Dar chiar și după ce furtuna s-a oprit, ploaia a continuat.
Atunci, într-o căsuță, Ancuța stătea la fereastră. Se uita afară și era tristă că ploaia nu vrea să se oprească. Voia să se joace afară, dar când ploua așa, nu putea. Până la urmă, în ploaie nu se poate inventa niciun joc. Mamei îi părea rău de Ancuța și a venit cu o idee.
„Ancuțo, ce-ar fi să trimitem un mesaj pe apă?” a propus mama. Ochii Ancuței s-au luminat. „Ce vrei să spui? Ce mesaj și unde pe apă? Spune-mi, mămico, repede!” a întrebat Ancuța cu nerăbdare.
„Mai întâi vom face bărcuțe. Lipim bețișoarele, astfel încât să arate ca bărcuțele. Le vom vopsi frumos și vom lipi un mesaj pe bărcuțe. Vom scrie ceva frumos pe o bucată de hârtie și o vom atașa cu grijă la bărcuță. Apoi vom ieși la pârâu și vom lăsa bărcuța să plutească pe apă. Poate ajunge la cineva,” a explicat mama.
Ancuța era încântată. Imediat a luat bețișoarele, vopselele, lipiciul și a petrecut ore întregi lucrând la creația ei. Când bărcuța a fost gata, a desenat o imagine și a scris sub ea: „Îți doresc o zi frumoasă.” A împachetat bilețelul într-un săculeț și l-a lipit de bărcuță. Apoi, Ancuța și mama ei s-au îmbrăcat cu cizme de ploaie și cu pelerine. Au ajuns la pârâu și au lăsat cu grijă bărcuța să plutească. Ancuța era foarte fericită. Creația ei plutea frumos pe apă și purta cu mândrie mesajul ei. Tot spera că cineva va descoperi scrisoarea ei cu bărcuța.
Ploaia nu se oprea mult timp, așa că Ancuța nu a încetat să creeze. Aproape în fiecare zi, a trimis pe apă o bărcuță cu un mesaj frumos.
Au trecut câteva săptămâni. Afară nu mai ploua, dar a început să apară bruma de dimineață. Ancuța era acum bolnavă și stătea în pat ascultând radio, când deodată s-a întâmplat ceva incredibil. La radio s-a auzit vocea unei doamne mai în vârstă.
„Am dori să mulțumim foarte mult și să trimitem o melodie celui care, în acea vreme urâtă și ploioasă, ne-a ridicat moralul cu mesajele sale din bărcuța, care ne venea în fiecare zi pe pârâu. A fost foarte drăguț. Și ne-a făcut întotdeauna să zâmbim.”
„Mămico, ai auzit? Bărcuța a ajuns la cineva! Toate au ajuns la cineva. Și le-a plăcut mesajul!” a strigat Ancuța către mama ei din pătuț. Mama a venit la ea, a mângâiat-o pe părul ei fin și a spus: „Da, fetițo, am auzit. Mă bucur foarte mult că ai adus bucurie cuiva. Și sunt mândră de tine. Acum stai frumos întinsă, ca să te faci bine repede și să poți să te joci din nou afară.”
Ancuța a dormit dulce în noaptea aceea. Era foarte fericită din cauza mesajului pe care l-a auzit la radio. Deja aștepta să se facă bine, ca să poată să mai facă ceva și să aducă bucurie altcuiva.
