A fost odată ca niciodată un miel mic și încăpățânat într-o turmă mare. Era întotdeauna mulțumit, pentru că făcea ce voia. Era încă mic și drăguț, așa că orice problemă pe care o cauza era iertată repede și nimeni nu se supăra pe el prea mult timp. Nici mama oaie, nici păstorul sau câinii de pază. De altfel, cel mai des îi necăjea pe păstor și pe câini când pleca fără permisiune din turmă și toți trebuiau să-l caute.
Continuați să citiți →
Cu mult timp în urmă, departe în adâncul oceanului, unde apa era foarte limpede și albastră, un rege domnea peste lumea subacvatică și poporul mării. În lumea subacvatică creșteau copaci frumoși și flori colorate. Acolo trăiau și creaturi frumoase și diverse pești. Poporul mării trăia în armonie.
Continuați să citiți →
Într-o zi de primăvară, mama rață se plimba nerăbdătoare în jurul ouălor din cuib, așteptând ca toate rățuștele ei să iasă din ou. Și a auzit prima „crăpătură“. Unul dintre bobocii galbeni se lupta să iasă din ou. Și curând au ieșit și bobocii din al doilea și al treilea ou. Doar al patrulea, cel mai mare dintre ouă, încă nimic. Mama rață se învârtea în jurul lui, ciocănea cu ciocul pentru a-l grăbi, dar bobocul din ou nu voia încă să iasă.
Continuați să citiți →
A fost odată un țăran sărac, care avea o mulțime de copii. Nu mai avea pe cine să roage în sat să devină nașul ultimului său fiu, nou-născut. Așa că a decis să se așeze lângă drum și să roage pe primul care trece pe acolo să devină nașul fiului său.
Continuați să citiți →
Într-o căsuță mică de lângă pădure trăia o capră cu ieduții ei. Ieduții erau foarte jucăuși și adesea nu voiau să-și asculte mama. Într-o zi, mama capră a trebuit să meargă la pășune și înainte de plecare le-a spus ieduților: „Țineți porțile închise până nu auziți vocea mea. Vă voi aduce un uger plin de lapte.“
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată trei purceluși care trăiau pe o pajiște lângă pădure. Se bucurau acolo de mult timp și nu le lipsea nimic. Până într-o zi, când cel mai tânăr purceluș a venit cu o veste rea. A auzit de la bufnița înțeleaptă, care știa întotdeauna totul, că un lup se plimbă prin zonă.
Continuați să citiți →
La marginea unui sat mic trăia într-o căsuță cu un acoperiș de paie sărăcăcios o văduvă săracă împreună cu fiica ei. În afară de un acoperiș modest deasupra capului și câteva găini, nu aveau nimic. De obicei, mâncau doar ceea ce mama aduna vara din pădure, iar bani aveau doar cei pe care fiica îi câștiga vânzând ouă la piață. Cu aceștia își puteau cumpăra măcar pâine și cizme calde pentru iarnă.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță căreia toată lumea îi spunea Scufița Roșie – deoarece purta tot timpul o căciuliță de catifea roșie. Trăia fericită cu mama și tatăl ei, care o iubeau foarte mult, la fel ca toți ceilalți, pentru că era drăguță și ascultătoare. Scufița Roșie avea și o bunică iubită, care locuia la marginea pădurii. Într-o zi, mama ei i-a spus: „Scufița Roșie, bunica este bolnavă și are nevoie de ceva bun de mâncare. Am pregătit în coș o prăjitură și vin de păpădie, du-te să i le duci. Dar fii atentă și nu te abate de la poteca pădurii și nu te opri să vorbești cu străinii!”
Continuați să citiți →
A fost odată Mititel, un băiețel mic, care locuia cu un cerb cu coarne de aur. Cerbul avea grijă de Mititel, dar întotdeauna îl avertiza să nu deschidă ușa nimănui când este singur acasă.
Continuați să citiți →