Într-o căsuță mică de lângă pădure trăia o capră cu ieduții ei. Ieduții erau foarte jucăuși și adesea nu voiau să-și asculte mama. Într-o zi, mama capră a trebuit să meargă la pășune și înainte de plecare le-a spus ieduților: „Țineți porțile închise până nu auziți vocea mea. Vă voi aduce un uger plin de lapte.“
Capra pleca departe la pășune, ceea ce de data aceasta a observat lupul. „Ha! Și ieduții sunt în căsuță fără supraveghere,” și-a lins buzele. Capra era deja departe când lupul a apărut la căsuță. A bătut la poartă și a mormăit cu vocea lui groasă: „Ieduților, deschideți-mi. Sunt mama voastră.” Ieduții s-au speriat și au încetat să se joace. Vocea nu li s-a părut cunoscută, nu era mama lor, era lupul. „Nu deschidem, tu ești lupul, nu mama noastră. Mama noastră are o voce mai frumoasă. Blândă și iubitoare.“
Lupul și-a dat seama că nu va fi atât de ușor să păcălească iezii și a alergat la fierar: „Fierar, fierar, șlefuiește-mi limba, ca să am o voce blândă, altfel te mănânc!” Fierarul s-a temut de lup și i-a șlefuit limba, ca să vorbească cu o voce blândă.
Și iarăși lupul aleargă la căsuță și cu o voce blândă strigă: „Iezișorilor, deschideți-mi. Sunt mama voastră.” Dar iezii erau precauți și nu au deschis ușa: „Dacă ești mama noastră, arată-ne lăbuța albă.” Lupul avea însă doar o labă cenușie, păroasă, cu gheare mari, nu avea ce să arate.
Natotata se však rozběhl k mlynáři: „Mlynáři, mlynáři, obal mi tlapy moukou, jinak tě sním!“ Mlynář se vlka bál, a tak mu tlapy obalil bělostnou moukou.
Za chvíli vlk opět klepe na vrátka: „Kůzlátka, otevřete mi. Jsem vaše maminka.“ A mával přitom zamoučenou tlapou před okýnkem. Kůzlátka se přiblížila k oknu a podívala se ven. A co vidí! Za oknem je vlk! Kůzlátka rychle zavřela okenice a zamkla vrátka. Vlk byl velmi naštvaný a rozčilený. Vrčel a vyl. Jenže nic naplat, kůzlátka už všechny jeho lsti prokoukla a nezbylo mu než se s nepořízenou vrátit do lesa.
Curând s-a întors acasă mama capră. Iedul încă tremura de frică și îi povestea mamei despre lupul cel rău. Ea era foarte fericită că de data aceasta iedul a ascultat-o. Era mândră de copiii ei ascultători! Și lupul? Acela nu s-a mai arătat niciodată la căsuță.
