Lidia era o fetiță blondă care petrecea foarte mult timp în pădure. Îi plăcea foarte mult să citească acolo, să se odihnească și să pună diverse bunătăți în hrănitoare pentru căprioare. Iubea să se întindă pe mușchi, să simtă mirosul ciupercilor și să încerce fructele de pădure, care creșteau peste tot în jur. Dar într-o zi, Lidia a întâlnit în pădure pe cineva, pe care nu-l mai văzuse niciodată. De fapt, nici nu știa că cineva ca acela există.
Continuați să citiți →Măriuca P.
Bunicul din poveste
Dincolo de nouă râuri și nouă munți se afla o căsuță. Arăta ca una de turtă dulce, dar nu era. Era făcută complet din lemn. Ferestrele ei erau pictate și din horn ieșea întotdeauna fum de lemn parfumat. În acea căsuță locuia un bunic din poveste. Era cel mai bun povestitor de basme. Copiii și animăluțele din întreaga zonă veneau la bunic să asculte poveștile lui.
Continuați să citiți →Bursucii Monty și Pișcot
Adânc în pădure, într-o vizuină mare, locuia o familie de bursuci: tata bursuc, mama bursuc și cei doi pui frumoși și neastâmpărați. Erau doi băieți bursuci. Se numeau Monty și Pișcot.
Continuați să citiți →Povestea unei fetițe indiene
Departe de aici, într-o țară indiană, trăia o fetiță. Avea părul lung și negru ca pana corbului, mereu împletit în două cozi foarte lungi. Purta pe cap o bandă colorată, în care avea înfipte pene. Se numea Incucuna. Mama și tatăl ei erau și ei indieni și locuiau în corturi înalte.
Continuați să citiți →Despre zâna Lucica
Când te uiți seara la cer și când norii au adormit demult, nefiind deloc pe cer, vei vedea peste tot deasupra ta stelele. Este ca o mantie neagră presărată cu sclipici. Unele strălucesc puternic, altele mai delicat. Când te uiți cu atenție, vei observa o mică luminiță, care sare de la o stea la alta. Acea luminiță este Lucica.
Continuați să citiți →Cum Ancuța a înseninat pe cineva
Când vine toamna, soarele începe să apună mai devreme, pe cer se adună mai des nori și adesea începe perioada ploilor. Uneori plouă puțin, dar alteori chiar și săptămâni întregi. Odată, o astfel de vreme nefavorabilă a avut loc și în satul nostru. Vântul bătea puternic și norii se strângeau aproape unul de altul. A fost o adevărată furtună. Dar chiar și după ce furtuna s-a oprit, ploaia a continuat.
Continuați să citiți →Cum veverița Estera a salvat pădurea
Cu mult timp în urmă, un bărbat s-a hotărât să planteze un copac. A ales o pajiște frumoasă lângă oraș, a săpat o groapă acolo și a plantat un copăcel. Avea grijă de el și îl verifica în fiecare zi. Copacul creștea frumos și se întărea.
Continuați să citiți →Despre piratul Victor
În mijlocul mării uriașe naviga o navă. Avea pânzele întinse și steagul îi flutura în vânt. Pe acea navă trăia piratul Victor. Avea părul lung, o bandă neagră peste ochi și o barbă cenușie pe față. Cutreiera marea în lung și-n lat. Nu vorbea cu alți navigatori. Era un singuratic. Nu voia să aibă prieteni sau tovarăși.
Continuați să citiți →Mărul fermecat
Septembrie este luna toamnei. Este perioada când începe să bată mai mult vântul, devine mai răcoare și se coc fructele. De exemplu, merele. În această perioadă sunt numai bune de mușcat. Îți voi povesti despre o grădină unde creșteau câțiva meri.
Continuați să citiți →Povestea tâlharului
În mijlocul unei păduri adânci era așezată o locuință ciudată. Era construită în coroana unui copac, așa că puțini oameni o vedeau. Locuia în ea tâlharul Karlos. Era bun. Mai mult supraveghea trecătorii și jefuia doar pe cei care aveau un surplus de bani și voiau să împartă. Avea părul tuns foarte scurt și o barbă tot la fel de scurtă pe față.
Continuați să citiți →Prințesa din turn
În regatul de basm, dincolo de zece dealuri și zece văi, se afla un castel cu cel mai înalt turn din lume. În turn trăia o prințesă. O tânără și frumoasă fată. Când se uita pe fereastra turnului, părul ei lung și negru flutura în vânt. În acest turn trăia de câțiva ani.
Continuați să citiți →Porcușorul de guineea Mișunel
Într-o grădină frumoasă se afla o cușcă. Era plină de rumeguș și fân. În acea cușcă locuia un porcușor de guineea. Se numea Mișunel. Avea blana maro pufoasă, ochii maro ca ciocolata și era foarte leneș. Toată ziua doar stătea întins și se relaxa în căsuța lui. Când avea poftă de ceva, începea să țipe tare. Cel mai mult îi plăcea să mănânce, să doarmă și să se rostogolească în cușca lui. Și devenea din ce în ce mai greu.
Continuați să citiți →Spiridușul Veselici, veverița și melcul
În cea mai adâncă pădure plină de mușchi, copaci și ferigi trăia un mic spiriduș. Era mic cam cât o ciupercă, purta o căciulă verde ascuțită și avea mereu obrajii roșii. Era foarte bun și zâmbea tot timpul. Toate animăluțele îl iubeau. Și pentru că era mereu vesel și se bucura de toate, toți îi spuneau Veselici.
Continuați să citiți →Despre prințesă și cel mai bun prieten al ei
Dincolo de muntele ascuțit și pădurile înghețate se afla un mic, dar frumos regat. În el locuia o prințesă fermecătoare cu părinții ei. Prințesa era foarte frumoasă. Părul ei lung și deschis la culoare strălucea ca soarele. Ochii ei erau albaștri ca un izvor de cristal și zâmbetul ei era cel mai frumos din întreaga lume. Era foarte frumoasă și avea o inimă bună. Regele și regina erau extrem de fericiți cu ea și o iubeau mai presus de orice.
Continuați să citiți →Despre tractorașul încăpățânat și neascultător
Dincolo de pădurea adâncă, lângă un câmp mare, se afla o fermă. Lângă acea fermă era un hambar uriaș. În el locuiau două mașini neobișnuite. Un tractor mare și un tractoraș mic. Amândouă ajutau fermierul pe câmp cu tot ce era nevoie la fermă. Tractorul mare era puternic și înțelept. Știa exact ce și cum trebuie să facă. Micul tractoraș era un ajutor priceput, dar era neascultător, încăpățânat și uneori făcea lucrurile în felul său. Și asta nu era bine.
Continuați să citiți →