Dincolo de dealul mare se afla o casă frumoasă. Dar nu era o casă obișnuită. Era albastră ca cerul și pe ea era pictat un soare. Acoperișul era de un roșu aprins. Se afla în mijlocul unei pajiști înflorite. Peste tot în jurul ei înfloreau flori colorate și parfumate. Dar ce fel de casă era aceasta?
Continuați să citiți →
Era deja seară, pe cer se arăta luna, stelele din jurul ei începeau să strălucească și în nici o fereastră nu mai era lumină. Toți din oraș dormeau deja. Era o noapte adâncă. Dar chiar dacă era atât de târziu și nimeni nu era treaz, de sub un pat de copil se auzea un foșnet ușor. Era în camera lui Valentin.
Continuați să citiți →
În mijlocul unui oraș mare și aglomerat era o parcare mai mică. Acolo parcau întotdeauna două mașini. Una era de pompieri și cealaltă de poliție. Ambele mașini erau întotdeauna pregătite și gata să plece pentru a ajuta pe cineva în oraș. Oamenii le chemau des din diverse motive.
Continuați să citiți →
Lidia era o fetiță blondă care petrecea foarte mult timp în pădure. Îi plăcea foarte mult să citească acolo, să se odihnească și să pună diverse bunătăți în hrănitoare pentru căprioare. Iubea să se întindă pe mușchi, să simtă mirosul ciupercilor și să încerce fructele de pădure, care creșteau peste tot în jur. Dar într-o zi, Lidia a întâlnit în pădure pe cineva, pe care nu-l mai văzuse niciodată. De fapt, nici nu știa că cineva ca acela există.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă râuri și nouă munți se afla o căsuță. Arăta ca una de turtă dulce, dar nu era. Era făcută complet din lemn. Ferestrele ei erau pictate și din horn ieșea întotdeauna fum de lemn parfumat. În acea căsuță locuia un bunic din poveste. Era cel mai bun povestitor de basme. Copiii și animăluțele din întreaga zonă veneau la bunic să asculte poveștile lui.
Continuați să citiți →
Adânc în pădure, într-o vizuină mare, locuia o familie de bursuci: tata bursuc, mama bursuc și cei doi pui frumoși și neastâmpărați. Erau doi băieți bursuci. Se numeau Monty și Pișcot.
Continuați să citiți →
Departe de aici, într-o țară indiană, trăia o fetiță. Avea părul lung și negru ca pana corbului, mereu împletit în două cozi foarte lungi. Purta pe cap o bandă colorată, în care avea înfipte pene. Se numea Incucuna. Mama și tatăl ei erau și ei indieni și locuiau în corturi înalte.
Continuați să citiți →
Când te uiți seara la cer și când norii au adormit demult, nefiind deloc pe cer, vei vedea peste tot deasupra ta stelele. Este ca o mantie neagră presărată cu sclipici. Unele strălucesc puternic, altele mai delicat. Când te uiți cu atenție, vei observa o mică luminiță, care sare de la o stea la alta. Acea luminiță este Lucica.
Continuați să citiți →
Când vine toamna, soarele începe să apună mai devreme, pe cer se adună mai des nori și adesea începe perioada ploilor. Uneori plouă puțin, dar alteori chiar și săptămâni întregi. Odată, o astfel de vreme nefavorabilă a avut loc și în satul nostru. Vântul bătea puternic și norii se strângeau aproape unul de altul. A fost o adevărată furtună. Dar chiar și după ce furtuna s-a oprit, ploaia a continuat.
Continuați să citiți →
Cu mult timp în urmă, un bărbat s-a hotărât să planteze un copac. A ales o pajiște frumoasă lângă oraș, a săpat o groapă acolo și a plantat un copăcel. Avea grijă de el și îl verifica în fiecare zi. Copacul creștea frumos și se întărea.
Continuați să citiți →
În mijlocul mării uriașe naviga o navă. Avea pânzele întinse și steagul îi flutura în vânt. Pe acea navă trăia piratul Victor. Avea părul lung, o bandă neagră peste ochi și o barbă cenușie pe față. Cutreiera marea în lung și-n lat. Nu vorbea cu alți navigatori. Era un singuratic. Nu voia să aibă prieteni sau tovarăși.
Continuați să citiți →
Septembrie este luna toamnei. Este perioada când începe să bată mai mult vântul, devine mai răcoare și se coc fructele. De exemplu, merele. În această perioadă sunt numai bune de mușcat. Îți voi povesti despre o grădină unde creșteau câțiva meri.
Continuați să citiți →
În mijlocul unei păduri adânci era așezată o locuință ciudată. Era construită în coroana unui copac, așa că puțini oameni o vedeau. Locuia în ea tâlharul Karlos. Era bun. Mai mult supraveghea trecătorii și jefuia doar pe cei care aveau un surplus de bani și voiau să împartă. Avea părul tuns foarte scurt și o barbă tot la fel de scurtă pe față.
Continuați să citiți →
În regatul de basm, dincolo de zece dealuri și zece văi, se afla un castel cu cel mai înalt turn din lume. În turn trăia o prințesă. O tânără și frumoasă fată. Când se uita pe fereastra turnului, părul ei lung și negru flutura în vânt. În acest turn trăia de câțiva ani.
Continuați să citiți →
Într-o grădină frumoasă se afla o cușcă. Era plină de rumeguș și fân. În acea cușcă locuia un porcușor de guineea. Se numea Mișunel. Avea blana maro pufoasă, ochii maro ca ciocolata și era foarte leneș.
Continuați să citiți →