Într-un iaz trăiau câteva broaște. Le mergea foarte bine acolo, nu le lipsea nimic, așa că au început să se plictisească și să inventeze tot felul de prostii. Atunci le-a venit ideea că ar trebui să aibă un rege. Imediat au început să oacăne tare, pentru a atrage atenția zeului Dia.
Continuați să citiți →
A fost odată un iaz în care trăiau broaștele. Trăiau o viață liniștită, nu le lipsea nimic, dar vara le era foarte cald la soare. Vara se ascundeau la umbră și în noroi, iazul nu se usca niciodată complet. Într-o vară a fost foarte cald, dar totuși le-a rămas o băltoacă din iaz unde se puteau ascunde de razele soarelui. Și când a venit furtuna de vară, iazul s-a umplut din nou.
Continuați să citiți →
Când dimineața răsare soarele și luminează întreaga lume, pe cer apare ceva special: un nor mic și pufos, asemănător cu vata de zahăr. Ceilalți nori sunt albi sau albăstrui, dar acesta are o nuanță rozalie, pentru că este magic. Pe el locuiesc două personaje de poveste – zânele bune Dominica și Daria.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă sate și nouă păduri, se întinde un câmp special. Pe acest câmp cresc flori înalte, galbene și vesele, care se rotesc după soare. Este un câmp de floarea-soarelui. Dar aceste flori sunt deosebite nu doar prin frumusețea lor, ci și pentru că pot vorbi. Sunt înțelepte și întotdeauna știu să dea sfaturi bune.
Continuați să citiți →
Când întreaga pădure este cufundată în întuneric și pe cer apar luna și stelele, vine noaptea. Toate animalele din pădure se retrag în vizuinile și adăposturile lor, pregătindu-se de somn. Trebuie să-și recapete forțele pentru ziua următoare. Totuși, există și animale care își încep ziua odată cu lăsarea nopții. Ziua dorm, iar când amurgul se apropie, se trezesc, își deschid ochii mici și își încep viața de noapte.
Continuați să citiți →
Era vacanță, soarele strălucea afară și băiețelul Matei nu știa cu ce să se mai joace. Astăzi s-a jucat deja cu toate – cu mașini, cu lego, a mers pe trotineta, a sărit șotronul, s-a legănat pe leagăn, a alunecat pe tobogan și de fapt nici nu și-a mai amintit de toate. Ar vrea foarte mult să joace un joc de memorie cu mama lui, dar ea pregătește prânzul. După aceea, va juca cu Matei. Abia aștepta. Dar ce va face până atunci?
Continuați să citiți →
Orașul Bântuici era încă acoperit de un strat de zăpadă, care se topea încet, pe măsură ce primăvara își întindea încet mâinile și alunga iarna rece dincolo de dealuri. În acea dimineață, zăpada arăta însă diferit. Când fantomele cu dinți ascuțiți s-au trezit dimineața, în loc de plapuma albă, au văzut zăpadă portocalie și murdară. Și pentru că fantomele sunt obișnuite să sperie oamenii și nu pe ele însele, s-au speriat foarte tare.
Continuați să citiți →
Departe de satul nostru era un circuit de curse. În fiecare an se organizau acolo curse de mașini. Acolo mergeau cele mai bune mașini de curse pe care le-a văzut cineva vreodată. Viteza lor era incredibilă. De fiecare dată, mulți oameni veneau să le vadă. Toți urmăreau și încurajau de pe scaunele lor favoriții. Aproape de pista de curse erau și alte mașini decât cele de curse. Era parcată acolo o mașină de pompieri mai mică și o ambulanță. Dar mașina de pompieri era foarte nefericită.
Continuați să citiți →
Armida a plecat să caute tigrul de gheață, vrăjitorul care era singurul ce putea ridica blestemul din țara ei și să aducă din nou primăvara. Dar castelul lui era departe și în fața ei se întindeau câmpuri albe și nesfârșite pline de zăpadă. Armida era înghețată până la oase, vântul o împingea și o încetinea și, pe deasupra, se mai și afunda în zăpada care cădea din ce în ce mai mult.
Continuați să citiți →
A fost odată un regat în care trăiau un rege și o regină. Lor li s-a născut o fetiță. Noaptea, cum se întâmplă de obicei, au apărut la leagănul ei două ursitoare.
Continuați să citiți →
Când a început primăvara, multe animale au început să se trezească din hibernare. Unul dintre ei era și marele urs Mormăilă. Toată iarna s-a odihnit frumos în bârlogul său ascuns. Dar când iarna s-a terminat, a ieșit, s-a întins și imediat a început să caute ceva de mâncare. I s-a făcut o poftă uriașă de miere. Dar încă nu știa ce va trebui să facă pentru a se bucura de ea.
Continuați să citiți →
Victor era un băiat care iubea aventurile. Își construia ascunzători printre copaci, lega frânghii în pădure și se legăna pe ele, iar iarna construia igluuri pentru a se juca de-a eschimoșii. Întotdeauna inventa ceva și imaginația lui nu avea limite. Dar într-o zi a avut parte de o adevărată aventură.
Continuați să citiți →
Dincolo de pădure, pe un iaz mare și înghețat, a avut loc un eveniment mare în timpul iernii. Un meci important de hochei. Două echipe interesante au jucat una împotriva celeilalte. De o parte erau vulpile și de cealaltă urșii. Toți s-au antrenat din greu. Au învățat să paseze, să patineze rapid și să facă viraje. Când a sosit ziua cea mare, când trebuia să fie meciul, toate animalele din pădure s-au așezat în jurul iazului. Unii aveau pancarte mari cu inscripția „Hai vulpile“. Alții aveau tricouri cu urși. Fiecare ținea cu cineva diferit.
Continuați să citiți →
În fiecare dimineață, o dubiță trecea prin orașul nostru. Era întotdeauna curată, spălată și respecta regulile. Nu făcea zgomot. Mergea liniștit și ordonat. Distribuia bunătăți prin oraș. Pleca dimineața devreme undeva departe de oraș. Acolo unde nu mergea nimeni. Se încărca cu fructe și legume și apoi se întorcea în orașul nostru. Aici distribuia mâncarea la diferite standuri, unde oamenii veneau să facă cumpărături. Dubița era condusă de un șofer… Dar nu era un șofer oarecare.
Continuați să citiți →
Câinii sălbatici erau animale care trăiau departe de oameni. Locuiau în păduri, unde aveau vizuini. Trăiau în haite. Asta înseamnă că sunt mulți, o familie mai mare de câini. Nu au băgat niciodată de seamă oamenii. Nu mergeau în oraș. Până într-o zi, când totul s-a schimbat.
Continuați să citiți →