Toți copiii trebuie să cunoască poveștile clasice și personajele care apar în ele înainte de a merge la școală. Poveștile pentru preșcolari dezvoltă vorbirea, gândirea, atenția și memoria, și în plus, conțin lecții morale. Fie că le citiți înainte de culcare la grădiniță sau acasă, cu siguranță veți îndrăgi mai multe dintre ele.
Dincolo de câteva păduri și câmpuri era un iaz. Pe el pluteau câteva nuferi și în jurul lui creștea stuf. Din stuf se auzeau regulat sunete. „Oac, oac, oac, oac.” Un astfel de orăcăit însemna că la iaz povestesc două broaște. Se numeau Hop și Skok. Erau doi frați broaște. Trăiau la iaz de foarte mult timp.
Continuați să citiți →
La marginea unui sat se afla o căsuță mică și frumoasă. În fiecare zi, din ea se răspândea un miros minunat. Era atât de delicios, încât părea chiar magic. Era mirosul prăjiturilor. Acea căsuță avea un acoperiș violet și era toată roz. Arăta ca o mare bomboană lentilă.
Continuați să citiți →
În oraș, toată lumea se culcase de mult. Era o noapte întunecată. Nicio lumină nu strălucea în ferestre. Pe cer străluceau doar stelele și luna se legăna. Dar totuși era cineva treaz! La etajul de sus al unei case, în camera unui copil. Copiii, însă, dormeau de mult. Cineva stătea la fereastra camerei și veghea. Un ursuleț de pluș.
Continuați să citiți →
Întregul oraș era deja adormit, doar într-o fereastră mai pâlpâia o lumină mică. Era o cameră în mansardă. Sub plapumă era ascuns un băiețel pe nume Cazimir. Își lumina cartea cu o lanternă și citea. Ar fi trebuit să doarmă de mult. Îi plăceau cărțile și îi plăcea atât de mult să citească, încât nu se putea desprinde de ele.
Continuați să citiți →