A fost o zi lungă astăzi. Toți sunt obosiți, mai ales mamele și tații, dar copiii totuși vor să audă o poveste. Ce să faceți? E simplu. În astfel de cazuri, ajută poveștile scurte, care se citesc rapid și totuși nu își pierd din farmecul lor. Dacă abia așteptați să mergeți la culcare, citiți o poveste scurtă, dați un sărut de noapte bună și haideți la somn. Pentru o poveste lungă va fi timp data viitoare.
Deasupra unei văi mari și verzi se afla un regat de primăvară. Tot anul acolo creșteau flori, deasupra zidurilor se mândrea un curcubeu, iar în grădinile regale înfloreau copaci. Despre acest regat de primăvară se vorbea în lung și în larg. Fiecare care trecea pe acolo dorea să vadă acele culori, pentru care regatul era cunoscut. Copaci, flori și curcubeu. Toate acestea luminau regatul cu culori de tot felul.
Continuați să citiți →
A trecut mult timp de când, într-un regat îndepărtat, domnea un rege împreună cu soția sa. Ei conduceau cu înțelepciune, iar poporul îi iubea. Totuși, cuplul regal nu reușea să aibă un copil.
Continuați să citiți →
Aproape de pădurea întunecată se afla o mică căsuță. În ea locuiau bunicul și bunica. În fiecare vacanță, nepoata lor Aneta venea să-i viziteze. Era o fetiță mică, cu părul castaniu și drept ca niște cuie și cu un zâmbet fermecător. Își petrecea fiecare zi liberă în căsuța bunicului și bunicii. Dar într-o vacanță s-a întâmplat ceva ce Aneta nu va uita niciodată.
Continuați să citiți →
Și vacanța s-a terminat. Timpul liber din vacanța de iarnă a trecut ca pe apă, iar copiii au trebuit să se întoarcă la școală. Totuși, încă se bucurau de joaca de după-amiază în zăpadă. În bănci nu puteau sta liniștiți, atât de mult așteptau să ajungă pe deal. Dar încă nu știau ce îi așteaptă.
Continuați să citiți →
Durează puțin până când primăvara trece de iarnă. Soarele este încă timid și nu încălzește suficient pentru a încălzi pe toată lumea. Iarba nu este verde, fiind încă acoperită de resturi de zăpadă. În unele locuri chiar și înghețuri.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată din Africa, unde animalele trăiesc liber în natură a avut loc o aventură, pe care ți-o voi povesti. Este o aventură despre prietenie și curaj.
Continuați să citiți →
Există un oraș în care circulă un număr enorm de trenuri. Atât de mare, încât șinele se află în tot orașul. Trenurile circulă acolo în toate direcțiile. Peste munți și dealuri, prin văi și pe lângă pajiști. Transportă mărfuri, transportă oameni și gestionează întreaga rețea de transport urban. Fiecare tren știe exact unde trebuie să meargă și la ce oră. Niciodată nu întârzie vreunul. Dar nu a fost întotdeauna așa.
Continuați să citiți →
Rosi și Ligia erau două fetițe inseparabile. Erau ca ziua și noaptea, ca apa și focul. Atât de diferite și totuși atât de apropiate una de cealaltă. Rosi avea părul lung și roșcat, ca niște flăcări, și ochii negri ca niște cărbuni. Ligia, în schimb, era o fetiță cu părul scurt și deschis la culoare și ochii verzi, precum cei ai unei pisici.
Continuați să citiți →
În pădurea neagră, departe între stânci, trăia un bandit. Avea o barbă lungă și împletită, pe cap o pălărie ruptă și dedesubt îi ieșea părul negru și des. Locuia lângă cele mai înalte stânci, într-o peșteră ascunsă. Nu era rău, doar că nu știa altceva decât să jefuiască.
Continuați să citiți →
În sălbăticia îndepărtată trăia o familie de lei: mamă leoaică, tata leu și doi pui de leu. Erau băieți. Fiecare era complet diferit, deși s-au născut în aceeași zi. Unul dintre pui era jucăuș, sălbatic și încerca să învețe totul. Se ținea mereu de mama sa și o observa cum vânează, cum îi protejează și cât de curajoasă este. Celălalt pui de leu era incredibil de leneș. Doar dormea, se tolănea și aștepta ca mama leoaică să-i aducă ceva de mâncare.
Continuați să citiți →
Când vine noaptea, pe cer apare un colț de lună și în jurul lui încep să pâlpâie steluțele. Unele strălucesc mai mult, altele mai puțin. Toate însă împodobesc frumos cerul negru. Dacă te uiți bine la lună, poți zări cum cineva stă pe ea. Este spiridușul Damir. Stă pe lună și își leagănă picioarele în aer. Hăinuța lui argintie ca cerul strălucește frumos pe cerul negru, iar părul său sclipitor flutură în vânt.
Continuați să citiți →
Oliver era un avion mic de agrement. Zbura în lung și-n lat pe cer. Făcea tumbe, se învârtea în toate direcțiile și știa cele mai bune cascadorii. Era complet galben ca soarele și pe aripile sale se mândrea cu un vultur pictat frumos.
Continuați să citiți →
Alena era o fetiță cam de vârsta ta. Avea părul deschis la culoare cu bucle minunate, ochi de un maro ciocolatiu și mereu un zâmbet pe față. Era o fetiță drăguță și cuminte. Locuia aproape de pădure și petrecea mult timp în ea. Îi plăcea foarte mult să observe animalele sau doar să se plimbe și să asculte păsărelele cântând. Dar astăzi însă, nu se plimba în ea chiar singură.
Continuați să citiți →
Într-o grădină zoologică din apropiere trăiau multe animăluțe. Deși fiecare avea propriul său țarc, toate animăluțele se cunoșteau bine între ele. În fiecare seară, când vizitatorii plecau, ele povesteau împreună. Povesteau într-e ei ce au trăit în timpul zilei și se vizitau reciproc. Îngrijitorii lor aveau mare grijă de ele, așa că și animăluțele erau mulțumite și se simțeau bine acolo.
Continuați să citiți →
În țara cu ghețari și zăpadă, trăia un urs polar. Era un urs singuratic. Nu avea nevoie de prieteni sau de o ursoaică polară. Era mulțumit să trăiască singur. Mergea pe plăcile de gheață, se rostogolea prin zăpadă și înota în apa înghețată. Făcea ce voia, când voia, și era fericit că nu trebuia să aibă grijă de nimeni. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva care l-a schimbat complet pe ursul polar.
Continuați să citiți →