A fost o zi lungă astăzi. Toți sunt obosiți, mai ales mamele și tații, dar copiii totuși vor să audă o poveste. Ce să faceți? E simplu. În astfel de cazuri, ajută poveștile scurte, care se citesc rapid și totuși nu își pierd din farmecul lor. Dacă abia așteptați să mergeți la culcare, citiți o poveste scurtă, dați un sărut de noapte bună și haideți la somn. Pentru o poveste lungă va fi timp data viitoare.
Există un oraș în care circulă un număr enorm de trenuri. Atât de mare, încât șinele se află în tot orașul. Trenurile circulă acolo în toate direcțiile. Peste munți și dealuri, prin văi și pe lângă pajiști. Transportă mărfuri, transportă oameni și gestionează întreaga rețea de transport urban. Fiecare tren știe exact unde trebuie să meargă și la ce oră. Niciodată nu întârzie vreunul. Dar nu a fost întotdeauna așa.
Continuați să citiți →
Rosi și Ligia erau două fetițe inseparabile. Erau ca ziua și noaptea, ca apa și focul. Atât de diferite și totuși atât de apropiate una de cealaltă. Rosi avea părul lung și roșcat, ca niște flăcări, și ochii negri ca niște cărbuni. Ligia, în schimb, era o fetiță cu părul scurt și deschis la culoare și ochii verzi, precum cei ai unei pisici.
Continuați să citiți →
În pădurea neagră, departe între stânci, trăia un bandit. Avea o barbă lungă și împletită, pe cap o pălărie ruptă și dedesubt îi ieșea părul negru și des. Locuia lângă cele mai înalte stânci, într-o peșteră ascunsă. Nu era rău, doar că nu știa altceva decât să jefuiască.
Continuați să citiți →
În sălbăticia îndepărtată trăia o familie de lei: mamă leoaică, tata leu și doi pui de leu. Erau băieți. Fiecare era complet diferit, deși s-au născut în aceeași zi. Unul dintre pui era jucăuș, sălbatic și încerca să învețe totul. Se ținea mereu de mama sa și o observa cum vânează, cum îi protejează și cât de curajoasă este. Celălalt pui de leu era incredibil de leneș. Doar dormea, se tolănea și aștepta ca mama leoaică să-i aducă ceva de mâncare.
Continuați să citiți →
Când vine noaptea, pe cer apare un colț de lună și în jurul lui încep să pâlpâie steluțele. Unele strălucesc mai mult, altele mai puțin. Toate însă împodobesc frumos cerul negru. Dacă te uiți bine la lună, poți zări cum cineva stă pe ea. Este spiridușul Damir. Stă pe lună și își leagănă picioarele în aer. Hăinuța lui argintie ca cerul strălucește frumos pe cerul negru, iar părul său sclipitor flutură în vânt.
Continuați să citiți →
Oliver era un avion mic de agrement. Zbura în lung și-n lat pe cer. Făcea tumbe, se învârtea în toate direcțiile și știa cele mai bune cascadorii. Era complet galben ca soarele și pe aripile sale se mândrea cu un vultur pictat frumos.
Continuați să citiți →
Alena era o fetiță cam de vârsta ta. Avea părul deschis la culoare cu bucle minunate, ochi de un maro ciocolatiu și mereu un zâmbet pe față. Era o fetiță drăguță și cuminte. Locuia aproape de pădure și petrecea mult timp în ea. Îi plăcea foarte mult să observe animalele sau doar să se plimbe și să asculte păsărelele cântând. Dar astăzi însă, nu se plimba în ea chiar singură.
Continuați să citiți →
Într-o grădină zoologică din apropiere trăiau multe animăluțe. Deși fiecare avea propriul său țarc, toate animăluțele se cunoșteau bine între ele. În fiecare seară, când vizitatorii plecau, ele povesteau împreună. Povesteau într-e ei ce au trăit în timpul zilei și se vizitau reciproc. Îngrijitorii lor aveau mare grijă de ele, așa că și animăluțele erau mulțumite și se simțeau bine acolo.
Continuați să citiți →
În țara cu ghețari și zăpadă, trăia un urs polar. Era un urs singuratic. Nu avea nevoie de prieteni sau de o ursoaică polară. Era mulțumit să trăiască singur. Mergea pe plăcile de gheață, se rostogolea prin zăpadă și înota în apa înghețată. Făcea ce voia, când voia, și era fericit că nu trebuia să aibă grijă de nimeni. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva care l-a schimbat complet pe ursul polar.
Continuați să citiți →
La marginea orașului, acolo unde se termină toate drumurile și toate trotuarele, se află o casă colorată. Are un acoperiș portocaliu, pereți albastru deschis și pe ei sunt pictate flori. Nimeni nu locuiește în ea, și totuși, în fiecare zi este plină de copii aduși de părinți. Este o grădiniță. Dar nu este o grădiniță obișnuită. Se întâmplă ceva special în ea.
Continuați să citiți →
Departe, într-un loc numit Alaska, trăiește o haită de câini neobișnuiți. Acești câini sunt mai mult decât o echipă – sunt o familie. Împreună, trag sănii încărcate cu pachete, prin zăpezile grele și gerul aspru al iernii. Nu este o muncă ușoară, dar reușesc mereu datorită puterii, inteligenței și legăturii dintre ei.
Continuați să citiți →
În țara basmelor și a magiei trăiau mulți drăcușori. Locuiau într-o vizuină sub pământ, unde era bine și cald. Erau drăcușori buni, care mențineau ordinea pe pământ și focul sub pământ. Dacă cineva se purta rău sau era nedrept, îl luau pentru o vreme în vizuină, ca să lucreze acolo. Dar, când cineva era bun, drăcușorii îl ajutau cu vrăjile lor.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată, într-o pădure adâncă, se afla o căsuță din lemn. Chiar acolo s-a petrecut povestea pe care urmează să o spun.
Continuați să citiți →
Departe de aici există un tărâm de basm. Este complet alb, acoperit de zăpadă. Oriunde privești, vezi cum strălucește o pătură albă ca zăpada. În acest peisaj trăiesc dragoni de iarnă. Sunt uriași. Zboară în tăcere și observă totul în jur. Ajută oamenii și ființele de basm care trăiesc acolo să le fie cald. Sarcina lor cea mai frecventă este să aprindă focul.
Continuați să citiți →
În mijlocul orașului mare era un aeroport imens. Acolo parcau avioane mari și mici. Cele mai mici zburau în excursii de vizitare și cunoaștere, iar cele mai mari duceau mulți oameni în vacanțe și zburau în țări îndepărtate. Însă printre avioanele mari se găsea unul care era nefericit.
Continuați să citiți →