A fost o zi lungă astăzi. Toți sunt obosiți, mai ales mamele și tații, dar copiii totuși vor să audă o poveste. Ce să faceți? E simplu. În astfel de cazuri, ajută poveștile scurte, care se citesc rapid și totuși nu își pierd din farmecul lor. Dacă abia așteptați să mergeți la culcare, citiți o poveste scurtă, dați un sărut de noapte bună și haideți la somn. Pentru o poveste lungă va fi timp data viitoare.
Într-un sat trăia un băiat. Era un păstor și în fiecare zi ducea turma de oi pe pajiște. Acolo le păzea, în caz că apărea vreun lup. Dar lupul nu apărea niciodată și băiatul începea să se plictisească teribil pe pășune. Să alerge după fluturi nu-l mai distra, așa că a venit cu o idee foarte proastă pentru a alunga plictiseala și a se distra.
Continuați să citiți →
Undeva aproape, de mers doar un pic – a primit o floare un iepuraș mic.
Era o zi frumoasă de vară. Iepurașul Bing mânca legume acasă, când cineva a sunat la ușă.
Continuați să citiți →
A fost odată o vulpe care pândea iepurașii mici. Îi era foame și voia să-i mănânce. Dar a apărut un cerb, paznicul pădurii, și a alungat vulpea, lovind-o cu coarnele sale. Vulpea a fugit de el până a ajuns la râu. Curentul apei era destul de puternic, dar când s-a uitat înapoi, a văzut cerbul alergând spre ea. Fără să mai stea pe gânduri, a sărit în apă și a început să înoate spre celălalt mal.
Continuați să citiți →
Iepurii sunt creaturi foarte timide. E suficient să foșnească ceva și deja fug speriați spre siguranță. Uneori se sperie chiar și de propria lor umbră. Le este frică să nu fie mâncați sau să nu fie vânați de un vânător.
Continuați să citiți →
Într-un iaz trăia o broască. Era mare, mai mare decât toate broaștele din jur. De aceea credea că este cea mai mare din lume. De asemenea, se lăuda și se mândrea des că nimeni nu este mai mare decât ea.
Continuați să citiți →
Într-un sat trăia o broască. Locuia într-o fântână, adâncă și rece, dar o considera castelul ei. Aici broasca sărea și țopăia și seara cânta tare. Era singură, dar era complet fericită. Nu putea înțelege de ce celelalte animale nu vor să locuiască și ele în fântână. De aceea, broasca le lua adesea în râs și se lăuda că nimeni nu are o locuință mai bună decât ea. Dar nici celelalte animale nu o înțelegeau pe ea. Cum ar putea cineva să vrea să locuiască singur într-o fântână rece și întunecată?
Continuați să citiți →
În singurătatea de după pădurea deasă se afla o fermă. În jurul ei erau întinse câmpuri mari. Pe ele se cultivau cartofi și porumb. La această fermă trăiau câteva animale. În staul erau oițe, lângă le păzea un câine mare, în grajduri erau cai și prin curte alergau găini și rațe. De toți avea grijă un fermier bătrân și înțelept.
Continuați să citiți →
Pe lângă un mic orășel de poveste trecea un drum. Pe el circulau mașini mici și mari. Unele camioane distribuiau mărfuri, iar alte mașini mai mici transportau oameni la muncă. În acest oraș de poveste, oamenii și mașinile erau prieteni. Se ajutau reciproc.
Continuați să citiți →
Odată, într-o țară îndepărtată, trăia un băiat sărac. Se numea Aladin. În fiecare zi se plimba prin piețe printre oameni, îi plăcea agitația și îi plăcea să privească toate acele produse frumoase pe care le ofereau comercianții. Dar putea doar să privească, el și mama lui erau săraci și nu-și puteau permite nimic din toate acestea.
Continuați să citiți →
Într-un iaz trăia o broască care cunoștea doar iazul ei și câteva bălți. Dar știa să povestească minunat despre locurile unde a fost, ce a văzut și ce știe să facă. Povestea atât de convingător încât cei care nu o cunoșteau credeau ușor că spune adevărul.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță care avea părul de aur. De aceea oamenii îi spuneau Aurica. Fetița mergea des în pădure după ciuperci, zmeură și căpșuni. Dar într-o zi a mers departe și s-a rătăcit. A mers mult timp și nu a reușit să găsească drumul corect spre casă. S-a depărtat doar mai adânc în pădure.
Continuați să citiți →
Într-o pădure trăia o vulpe. Acolo avea vizuina și nu ducea lipsă de mâncare. Singurul lucru care îi strica locuința erau vânătorii. Din când în când, în pădure avea loc o vânătoare și toate animalele căutau adăpost.
Continuați să citiți →
Masha și ursul au plecat la plimbare în pădure pentru a asculta ce frumos cântă păsările. Ursul a vrut să o învețe pe Masha cum să recunoască fiecare pasăre după cântec. S-au așezat pe o piatră încălzită de soare și au ascultat.
Continuați să citiți →
Într-o zi, doamna Iepuriță a rugat-o pe Masha și pe urs dacă ar putea să-i păzească pe cei doi năzdrăvani – iepurașii mici, care dormeau liniștiți în cărucior. Masha și ursul au fost de acord. Va fi ușor, pentru că dorm. Și înainte să se trezească, mămica lor va fi înapoi de la cumpărături.
Continuați să citiți →
În această zi, Masha avea ziua onomastică. A primit de la mama ei un inel minunat cu o piatră colorată. Îi plăcea foarte mult și a mers imediat să-i arate și ursului inelul primit.
„Salut, ursule, uite,” îi arăta Masha noua ei bijuterie, care strălucea frumos în soare.
Continuați să citiți →