Povestea pe care ți-o voi spune s-a întâmplat într-o noapte magică. Pe cer apăruse o rază de lună, iar stelele străluceau ca picături de rouă pe o pânză neagră. Pământul era acoperit cu un strat alb strălucitor de zăpadă. Toți copiii dormeau liniștiți în paturile lor. Doar un băiețel stătea treaz, privind pe fereastră.
Părul său castaniu era ciufulit, pijamaua șifonată, iar ochii lui mari și luminoși priveau cerul cu nerăbdare. Aștepta ceva special. Ce anume? Un miracol. O stea căzătoare, o zână a nopții – orice care i-ar putea îndeplini dorința secretă. În fiecare seară, băiatul spera și privea cerul, crezând că ceva magic se va întâmpla.
Într-o noapte, visul său s-a împlinit. Pe zăpada albă de sub fereastra sa sălta o mică zână. Purta o rochiță roz ca vata de zahăr, iar în mână ținea o baghetă strălucitoare. Pantofiorii ei albaștri sclipeau ca un izvor de cristal, iar aripioarele mici fluturau printre fulgii de zăpadă. Din când în când, zâna zbura ușor sau sălta prin zăpadă, uitându-se curioasă la ferestre.
Când privirea ei l-a întâlnit pe băiețel, s-a oprit surprinsă. Băiatul și-a frecat ochii, neîncrezător, și i-a făcut un semn timid.
– Mă vezi? – a întrebat zâna, apropiindu-se de fereastră cu vocea ei blândă. – Nimeni nu mă vede. Nu ar trebui să fie posibil.
– Da, te văd, – a răspuns băiatul. – În fiecare seară stau la fereastră și aștept să văd ceva magic. Și acum, te văd pe tine. Știam că cineva există, – a adăugat el zâmbind.
Zâna s-a gândit o clipă, apoi i-a explicat:
– Eu sunt magică și îndeplinesc dorințe, dar doar copiilor care dorm. Mă uit la visele lor și, dacă au o inimă bună, le îndeplinesc dorințele. Dar altfel, copiii nu știu că exist.
Băiatul s-a luminat la față:
– Aha! Atunci mă duc repede la culcare, ca să visez. Dar, înainte să pleci, zână magică, ce îți place? – a întrebat el curios.
Zâna l-a privit cu uimire:
– De ce întrebi?
– Cu siguranță lucrezi toată noaptea, – a spus băiatul. – Noi, copiii, suntem mulți. Vreau să-ți pregătesc ceva bun, ca să ai putere să ne îndeplinești visele.
Zâna a zâmbit larg, l-a sărutat pe frunte și a șoptit:
– Ești un copil cu o inimă bună. Dormi liniștit, micuțule.
Băiatul s-a grăbit să adoarmă, dar nu a uitat promisiunea sa.
În noaptea următoare, zâna a găsit un bol mic pe pervazul ferestrei. Era plin cu bucăți de ciocolată, iar alături era un bilet mic: „Pentru tine, ca să ai putere să ne îndeplinești visele. Cu drag, băiețelul de la fereastră.”
Zâna magică a zâmbit. A știut atunci că acel copil avea o inimă bună, pentru că, deși își dorea mult un miracol, s-a gândit mai întâi la ceilalți.
Dacă și tu vei face ceva frumos pentru alții, cine știe? Poate vei aduce un zâmbet pe fața cuiva sau îți vei vedea dorințele împlinite.
