V-ați săturat de prințese și mari eroi? În aceste povești, personajele principale sunt copiii. Poate că tocmai în basmul despre copii, copilul dumneavoastră se va recunoaște sau va învăța o lecție. Și dacă vă lipsește un basm despre copilul dumneavoastră, încercați să ne scrieți. Știm să povestim și basme la cerere despre copilul dumneavoastră.
Și vacanța s-a terminat. Timpul liber din vacanța de iarnă a trecut ca pe apă, iar copiii au trebuit să se întoarcă la școală. Totuși, încă se bucurau de joaca de după-amiază în zăpadă. În bănci nu puteau sta liniștiți, atât de mult așteptau să ajungă pe deal. Dar încă nu știau ce îi așteaptă.
Continuați să citiți →
Durează puțin până când primăvara trece de iarnă. Soarele este încă timid și nu încălzește suficient pentru a încălzi pe toată lumea. Iarba nu este verde, fiind încă acoperită de resturi de zăpadă. În unele locuri chiar și înghețuri.
Continuați să citiți →
Rosi și Ligia erau două fetițe inseparabile. Erau ca ziua și noaptea, ca apa și focul. Atât de diferite și totuși atât de apropiate una de cealaltă. Rosi avea părul lung și roșcat, ca niște flăcări, și ochii negri ca niște cărbuni. Ligia, în schimb, era o fetiță cu părul scurt și deschis la culoare și ochii verzi, precum cei ai unei pisici.
Continuați să citiți →
Când vine noaptea, pe cer apare un colț de lună și în jurul lui încep să pâlpâie steluțele. Unele strălucesc mai mult, altele mai puțin. Toate însă împodobesc frumos cerul negru. Dacă te uiți bine la lună, poți zări cum cineva stă pe ea. Este spiridușul Damir. Stă pe lună și își leagănă picioarele în aer. Hăinuța lui argintie ca cerul strălucește frumos pe cerul negru, iar părul său sclipitor flutură în vânt.
Continuați să citiți →
Alena era o fetiță cam de vârsta ta. Avea părul deschis la culoare cu bucle minunate, ochi de un maro ciocolatiu și mereu un zâmbet pe față. Era o fetiță drăguță și cuminte. Locuia aproape de pădure și petrecea mult timp în ea. Îi plăcea foarte mult să observe animalele sau doar să se plimbe și să asculte păsărelele cântând. Dar astăzi însă, nu se plimba în ea chiar singură.
Continuați să citiți →
La marginea orașului, acolo unde se termină toate drumurile și toate trotuarele, se află o casă colorată. Are un acoperiș portocaliu, pereți albastru deschis și pe ei sunt pictate flori. Nimeni nu locuiește în ea, și totuși, în fiecare zi este plină de copii aduși de părinți. Este o grădiniță. Dar nu este o grădiniță obișnuită. Se întâmplă ceva special în ea.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată, într-o pădure adâncă, se afla o căsuță din lemn. Chiar acolo s-a petrecut povestea pe care urmează să o spun.
Continuați să citiți →
Departe, în pădurile adânci, trăia o haită de lupi. Aveau grijă unii de alții, se ajutau și întotdeauna rămâneau împreună. Aveau între ei legi și reguli ale lupilor pe care le respectau. Nimeni nu avea voie să le încalce. În haită erau lupi tineri și bătrâni, femele și masculi. Toți se protejau reciproc și trăiau împreună fericiți.
Continuați să citiți →
Era deja seară, pe cer se arăta luna, stelele din jurul ei începeau să strălucească și în nici o fereastră nu mai era lumină. Toți din oraș dormeau deja. Era o noapte adâncă. Dar chiar dacă era atât de târziu și nimeni nu era treaz, de sub un pat de copil se auzea un foșnet ușor. Era în camera lui Valentin.
Continuați să citiți →
Lidia era o fetiță blondă care petrecea foarte mult timp în pădure. Îi plăcea foarte mult să citească acolo, să se odihnească și să pună diverse bunătăți în hrănitoare pentru căprioare. Iubea să se întindă pe mușchi, să simtă mirosul ciupercilor și să încerce fructele de pădure, care creșteau peste tot în jur. Dar într-o zi, Lidia a întâlnit în pădure pe cineva, pe care nu-l mai văzuse niciodată. De fapt, nici nu știa că cineva ca acela există.
Continuați să citiți →
Dincolo de nouă râuri și nouă munți se afla o căsuță. Arăta ca una de turtă dulce, dar nu era. Era făcută complet din lemn. Ferestrele ei erau pictate și din horn ieșea întotdeauna fum de lemn parfumat. În acea căsuță locuia un bunic din poveste. Era cel mai bun povestitor de basme. Copiii și animăluțele din întreaga zonă veneau la bunic să asculte poveștile lui.
Continuați să citiți →
Departe de aici, într-o țară indiană, trăia o fetiță. Avea părul lung și negru ca pana corbului, mereu împletit în două cozi foarte lungi. Purta pe cap o bandă colorată, în care avea înfipte pene. Se numea Incucuna. Mama și tatăl ei erau și ei indieni și locuiau în corturi înalte.
Continuați să citiți →
Când vine toamna, soarele începe să apună mai devreme, pe cer se adună mai des nori și adesea începe perioada ploilor. Uneori plouă puțin, dar alteori chiar și săptămâni întregi. Odată, o astfel de vreme nefavorabilă a avut loc și în satul nostru. Vântul bătea puternic și norii se strângeau aproape unul de altul. A fost o adevărată furtună. Dar chiar și după ce furtuna s-a oprit, ploaia a continuat.
Continuați să citiți →
Septembrie este luna toamnei. Este perioada când începe să bată mai mult vântul, devine mai răcoare și se coc fructele. De exemplu, merele. În această perioadă sunt numai bune de mușcat. Îți voi povesti despre o grădină unde creșteau câțiva meri.
Continuați să citiți →
La marginea unui sat se afla o căsuță mică și frumoasă. În fiecare zi, din ea se răspândea un miros minunat. Era atât de delicios, încât părea chiar magic. Era mirosul prăjiturilor. Acea căsuță avea un acoperiș violet și era toată roz. Arăta ca o mare bomboană lentilă.
Continuați să citiți →