V-ați săturat de prințese și mari eroi? În aceste povești, personajele principale sunt copiii. Poate că tocmai în basmul despre copii, copilul dumneavoastră se va recunoaște sau va învăța o lecție. Și dacă vă lipsește un basm despre copilul dumneavoastră, încercați să ne scrieți. Știm să povestim și basme la cerere despre copilul dumneavoastră.
Când vine toamna, adesea bate vântul afară. Vântul încearcă să ajute copacii să-și piardă cât mai multe frunze. Și astfel suflă și suflă în toate direcțiile. Un astfel de vânt este cel mai bun pentru a înălța zmeul. De aceea, într-un mic oraș, copiii au decis să organizeze festivalul zmeilor. Toți copiii trebuiau să vină după școală pe o pajiște mare, unde își vor înălța zmeiele. Dar încă nu știau cine va veni la ei pe pajiște.
Continuați să citiți →
În stâncile înalte trăia un dragon. Era uriaș. Avea o gură mare, plină de dinți ascuțiți, și o coadă lungă și puternică. Când o flutura și pășea, părea că începe un cutremur. Totuși, acest dragon era diferit în alt fel…
Continuați să citiți →
La marginea orașului, acolo unde încep pădurile și câmpurile, se află o căsuță mai mică. Acolo locuiește o fetiță pe nume Victoria. Merge în clasa a doua – o fată mare, cum îi place ei să spună. Părul ei blond strălucește în lumina soarelui, iar în ochii ei albastru-ceresc se ascund scântei magice.
Continuați să citiți →
Seara, când toți dorm, ies din ascunzătorile lor zânele mici și vizitează casele noastre. Caută camerele copiilor și se strecoară prin fereastră până la ei. Găsesc o mică crăpătură și intră ușor sub pernă. Caută să vadă dacă nu e vreun dințișor căzut.
Continuați să citiți →
Era ultima zi de vară și o fetiță pe nume Rebeca era puțin tristă că se termina vacanța. Nu voia ca vacanța plină de distracție și aventură să se termine. A doua zi începea școala și zilele lungi și însorite de joacă afară cu prietenii sau de zbenguială în piscină erau pe gătate.
Continuați să citiți →
În afara orașului, chiar lângă stânci, se întindea un iaz mare. Apa era adâncă, iar acolo înotau câțiva crapi și somni. În jurul iazului săreau broaște vesele, iar pe fundul apei locuia Spiridușul Apei. Era un omuleț verde și foarte bun. Avea grijă de pești, făcea curat în apă ca totul să fie frumos și curat și se asigura că nimeni nu pățește nimic. De multe ori, chiar a salvat vieți. Așa s-a întâmplat și nu demult…
Continuați să citiți →
Există o insulă unde nu poți ajunge cu mașina, cu trenul sau cu avionul. Poți ajunge acolo doar cu barca. La marginea acelei insule este un port unde sunt ancorate mai multe bărci. Toate arată minunat. Au steaguri frumoase și pânze colorate.
Continuați să citiți →
Legumele sunt sănătoase, spune aproape fiecare adult. Dar ce se întâmplă dacă aduci acasă din magazin un animal mic împreună cu legumele? Asta i s-a întâmplat recent Carolinei. Mama ei a mers la cumpărături. Desigur, a cumpărat în principal multe legume, pentru ca Carolina să fie sănătoasă și puternică.
Continuați să citiți →
N-o să credeți ce s-a întâmplat! Dimineața aceasta, micuța Sofie s-a trezit din cauza ploii puternice, care bătea în pervazul ei. De îndată ce și-a deschis micuța ochișorii, a simțit că nu se simte deloc bine. Vai, parcă ceva o apucă.
Continuați să citiți →
La marginea satului de basm se afla o căsuță frumoasă. Avea culori de curcubeu și pe toți pereții erau imagini. Nu orice fel de imagini, ci imagini vii. Da, se mișcau singure. Oricine le privea descoperea că fiecare dintre ele spunea propria sa poveste. Ce fel de casă magică era aceasta? Era o bibliotecă. O bibliotecă plină de cărți, plină de povești vii și basme.
Continuați să citiți →
Bunica Maria este cea mai bună bunică din întreaga lume. Întotdeauna poartă fuste moderne frumos colorate, părul ei este mătăsos și argintiu, prins în sus, dar cel mai fermecător lucru la ea este zâmbetul ei cald. Nu îi lipsește niciodată de pe față. Și chiar dacă este mult mai în vârstă decât toți ceilalți, știe să se bucure de viață și mă distrez nemaipomenit cu ea.
Continuați să citiți →
Și vacanța s-a terminat. Timpul liber din vacanța de iarnă a trecut ca pe apă, iar copiii au trebuit să se întoarcă la școală. Totuși, încă se bucurau de joaca de după-amiază în zăpadă. În bănci nu puteau sta liniștiți, atât de mult așteptau să ajungă pe deal. Dar încă nu știau ce îi așteaptă.
Continuați să citiți →
Durează puțin până când primăvara trece de iarnă. Soarele este încă timid și nu încălzește suficient pentru a încălzi pe toată lumea. Iarba nu este verde, fiind încă acoperită de resturi de zăpadă. În unele locuri chiar și înghețuri.
Continuați să citiți →
Rosi și Ligia erau două fetițe inseparabile. Erau ca ziua și noaptea, ca apa și focul. Atât de diferite și totuși atât de apropiate una de cealaltă. Rosi avea părul lung și roșcat, ca niște flăcări, și ochii negri ca niște cărbuni. Ligia, în schimb, era o fetiță cu părul scurt și deschis la culoare și ochii verzi, precum cei ai unei pisici.
Continuați să citiți →
Când vine noaptea, pe cer apare un colț de lună și în jurul lui încep să pâlpâie steluțele. Unele strălucesc mai mult, altele mai puțin. Toate însă împodobesc frumos cerul negru. Dacă te uiți bine la lună, poți zări cum cineva stă pe ea. Este spiridușul Damir. Stă pe lună și își leagănă picioarele în aer. Hăinuța lui argintie ca cerul strălucește frumos pe cerul negru, iar părul său sclipitor flutură în vânt.
Continuați să citiți →