V-ați săturat de prințese și mari eroi? În aceste povești, personajele principale sunt copiii. Poate că tocmai în basmul despre copii, copilul dumneavoastră se va recunoaște sau va învăța o lecție. Și dacă vă lipsește un basm despre copilul dumneavoastră, încercați să ne scrieți. Știm să povestim și basme la cerere despre copilul dumneavoastră.
Era deja sfârșitul lui februarie și iarna se apropia de sfârșit. Totuși, dimineața mai apărea bruma pe iarbă și bălțile înghețau pe trotuare. Pe copaci nu erau frunze și iarba nu avea nici urmă de culoarea aia verde proaspătă. Primăvara încă nu se pregătea să vină, zăpada adevărată nicăieri, dar gheața împodobea natura din jur.
Continuați să citiți →
Era februarie. Dimineața încă apărea bruma și din când în când cădeau câțiva fulgi de zăpadă. Pe dealuri se menținea un covor alb de zăpadă și pe iazuri strălucea gheața. Lângă un iaz se afla o salcie impunătoare. Și pe acea salcie stătea în fiecare zi Spiridușul Apei Cezar.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți povestea despre avionul pe nume Fulger? Avionul era mic de tot, dar își dorea foarte mult să poată zbura într-o zi sus în nori ca avioanele mari. Pe când zbura așa prin cer, pe aripa lui s-a așezat o mică rândunică pe nume Mimi. Mica rândunică își pierduse stolul în depărtare și aripioarele ei nu mai aveau putere să zboare. Avionul Fulger a hotărât să o ajute și s-o ducă la familia ei. Și așa a și fost.
Continuați să citiți →
Departe în munți se afla o căsuță mică. În ea locuiau bunicul și bunica. În fiecare vacanță venea la ei nepotul lor iubit, Jacob. Îi plăcea foarte mult acolo, deoarece acel loc era magic pentru el. Nici o zi în această căsuță nu era obișnuită.
Continuați să citiți →
A venit iarna. Un strat alb de zăpadă a acoperit totul din jur. Pe copaci s-a așternut o pătură proaspătă de zăpadă. Termometrul arăta temperaturi sub zero și pe ferestre se formau flori de gheață. O iarnă exact așa cum trebuie să fie. Toți copiii din sat se adunau pe dealul din apropiere pentru a-și încerca săniile. Boris s-a îndreptat și el spre deal.
Continuați să citiți →
Era o dimineață rece de decembrie, iar lumea de afară, dincolo de ferestre, era învelită într-o pătură albă de zăpadă sclipitoare. Era ziua dinaintea Ajunului, iar asta însemna doar un lucru: drumul spre Crăciun la străbunici.
Continuați să citiți →
Odinioară trăiau unul lângă altul băiatul Călin și fata Gerda. Erau cei mai buni prieteni, se iubeau ca frații și își petreceau împreună fiecare zi. Vara se jucau printre florile din grădină, iar iarna priveau zăpada, care cădea pe fereastră.
Continuați să citiți →
Când trece toamna, începe iarna. Afară se răcește puțin mai mult. Pe mașini dimineața se formează brumă și drumurile încep să alunece. Fiecare copil așteaptă cu nerăbdare prima zăpadă. Dar încă nu știe că odată cu primul fulg poate veni și ceva magic.
Continuați să citiți →
Dragi copii, cum știm cu toții deja, în povești totul e posibil. Totul, doar cât ne permite imaginația noastră. În povești găsim vrăjitoare, monștrii mari sau dragoni zburători, dăm și peste mașini sau avioane vorbitoare. Și azi o să vă povestesc despre un avion curios, care a trăit o aventură ca niciun altul.
Continuați să citiți →
Într-o noapte liniștită, micul Petru, care locuia cu familia sa într-o căsuță pitorească la marginea pădurii, se hotărî să plece într-o expediție secretă. Planul său curajos îl destăinui și prietenului său credincios, câinele Bobiță.
Continuați să citiți →
Există păsări care iubesc iarna. Ele vin întotdeauna când ninge. Zăpada nu le deranjează deloc. Cu siguranță le-ai văzut. Sunt ciorile. Într-o iarnă, au venit și în satul nostru.
Continuați să citiți →
În camera băiețelului Mihai am găsi, pe lângă cărți, jucării sau animalele de pluș, și diferite figurine cu supereroi. Ele stăteau pe raft și zâmbeau la toată camera. Spiderman știa să tragă „pânzele de păianjen” din mână și să zboare, iar Superman știa să zboare după apăsarea unui buton și să scoată diverse sunete.
Continuați să citiți →
Departe în munți, acolo unde era doar zăpadă și ger, trăia Omul Zăpezii. Locuia pe cel mai înalt vârf al muntelui, bine ascuns într-o peșteră. Niciodată nu l-a văzut nimeni dintre oameni. Și astfel, nimeni nu știa că există.
Continuați să citiți →
Povestea pe care ți-o voi spune s-a întâmplat într-o noapte magică. Pe cer apăruse o rază de lună, iar stelele străluceau ca picături de rouă pe o pânză neagră. Pământul era acoperit cu un strat alb strălucitor de zăpadă. Toți copiii dormeau liniștiți în paturile lor. Doar un băiețel stătea treaz, privind pe fereastră.
Continuați să citiți →
Horia și Samuel erau frați. Erau niște băieți foarte curioși și jucăuși, deși uneori nu se purtau ca niște frați adevărați. Frații se ciondăneau des și își băteau joc unul de celălalt. Samuel avea puțini prieteni și era mai timid. Îi plăcea să stea acasă, unde se juca singur cu lego-urile sau cu mașinuțele. Horia, în schimb, era mai curajos.
Continuați să citiți →