Alo, alo, școala cheamă! Copii, nu vă temeți, în băncile noastre de poveste învățăm cu plăcere. Toți copiii (și nu doar copiii) trăiesc adevărate aventuri de studiu în băncile școlare. Veniți la noi la ore, cu siguranță veți învăța ceva interesant alături de noi.
Era deja seară, pe cer se arăta luna, stelele din jurul ei începeau să strălucească și în nici o fereastră nu mai era lumină. Toți din oraș dormeau deja. Era o noapte adâncă. Dar chiar dacă era atât de târziu și nimeni nu era treaz, de sub un pat de copil se auzea un foșnet ușor. Era în camera lui Valentin.
Continuați să citiți →
Când vine toamna, soarele începe să apună mai devreme, pe cer se adună mai des nori și adesea începe perioada ploilor. Uneori plouă puțin, dar alteori chiar și săptămâni întregi. Odată, o astfel de vreme nefavorabilă a avut loc și în satul nostru. Vântul bătea puternic și norii se strângeau aproape unul de altul. A fost o adevărată furtună. Dar chiar și după ce furtuna s-a oprit, ploaia a continuat.
Continuați să citiți →
În mijlocul unei păduri adânci era așezată o locuință ciudată. Era construită în coroana unui copac, așa că puțini oameni o vedeau. Locuia în ea tâlharul Karlos. Era bun. Mai mult supraveghea trecătorii și jefuia doar pe cei care aveau un surplus de bani și voiau să împartă. Avea părul tuns foarte scurt și o barbă tot la fel de scurtă pe față.
Continuați să citiți →
În cea mai adâncă pădure plină de mușchi, copaci și ferigi trăia un mic spiriduș. Era mic cam cât o ciupercă, purta o căciulă verde ascuțită și avea mereu obrajii roșii. Era foarte bun și zâmbea tot timpul. Toate animăluțele îl iubeau. Și pentru că era mereu vesel și se bucura de toate, toți îi spuneau Veselici.
Continuați să citiți →
Departe de sat, aproape de păduri și câmpuri mari, se afla o fermă frumoasă. Acolo locuia o fetiță pe nume Mia împreună cu mama ei. La fermă trăiau multe animale. Oi, capre, vaci și de asemenea un cal. Era un cal, cel mai bun prieten al Miei.
Continuați să citiți →