Alo, alo, școala cheamă! Copii, nu vă temeți, în băncile noastre de poveste învățăm cu plăcere. Toți copiii (și nu doar copiii) trăiesc adevărate aventuri de studiu în băncile școlare. Veniți la noi la ore, cu siguranță veți învăța ceva interesant alături de noi.
Era ultima zi de vară și o fetiță pe nume Rebeca era puțin tristă că se termina vacanța. Nu voia ca vacanța plină de distracție și aventură să se termine. A doua zi începea școala și zilele lungi și însorite de joacă afară cu prietenii sau de zbenguială în piscină erau pe gătate.
Continuați să citiți →
În afara orașului, chiar lângă stânci, se întindea un iaz mare. Apa era adâncă, iar acolo înotau câțiva crapi și somni. În jurul iazului săreau broaște vesele, iar pe fundul apei locuia Spiridușul Apei. Era un omuleț verde și foarte bun. Avea grijă de pești, făcea curat în apă ca totul să fie frumos și curat și se asigura că nimeni nu pățește nimic. De multe ori, chiar a salvat vieți. Așa s-a întâmplat și nu demult…
Continuați să citiți →
Durează puțin până când primăvara trece de iarnă. Soarele este încă timid și nu încălzește suficient pentru a încălzi pe toată lumea. Iarba nu este verde, fiind încă acoperită de resturi de zăpadă. În unele locuri chiar și înghețuri.
Continuați să citiți →
Rosi și Ligia erau două fetițe inseparabile. Erau ca ziua și noaptea, ca apa și focul. Atât de diferite și totuși atât de apropiate una de cealaltă. Rosi avea părul lung și roșcat, ca niște flăcări, și ochii negri ca niște cărbuni. Ligia, în schimb, era o fetiță cu părul scurt și deschis la culoare și ochii verzi, precum cei ai unei pisici.
Continuați să citiți →
În pădurea neagră, departe între stânci, trăia un bandit. Avea o barbă lungă și împletită, pe cap o pălărie ruptă și dedesubt îi ieșea părul negru și des. Locuia lângă cele mai înalte stânci, într-o peșteră ascunsă. Nu era rău, doar că nu știa altceva decât să jefuiască.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată era un safari. Acolo trăiau elefanți, girafe, antilope, zebre și alte animale. Toate trăiau fericite împreună pe întinderi mari și câmpii. Regele lor era leul. Era cel mai puternic dintre toți. Dar era și deștept, înțelept și drept.
Continuați să citiți →
Era deja seară, pe cer se arăta luna, stelele din jurul ei începeau să strălucească și în nici o fereastră nu mai era lumină. Toți din oraș dormeau deja. Era o noapte adâncă. Dar chiar dacă era atât de târziu și nimeni nu era treaz, de sub un pat de copil se auzea un foșnet ușor. Era în camera lui Valentin.
Continuați să citiți →
Când vine toamna, soarele începe să apună mai devreme, pe cer se adună mai des nori și adesea începe perioada ploilor. Uneori plouă puțin, dar alteori chiar și săptămâni întregi. Odată, o astfel de vreme nefavorabilă a avut loc și în satul nostru. Vântul bătea puternic și norii se strângeau aproape unul de altul. A fost o adevărată furtună. Dar chiar și după ce furtuna s-a oprit, ploaia a continuat.
Continuați să citiți →
În mijlocul unei păduri adânci era așezată o locuință ciudată. Era construită în coroana unui copac, așa că puțini oameni o vedeau. Locuia în ea tâlharul Karlos. Era bun. Mai mult supraveghea trecătorii și jefuia doar pe cei care aveau un surplus de bani și voiau să împartă. Avea părul tuns foarte scurt și o barbă tot la fel de scurtă pe față.
Continuați să citiți →
În cea mai adâncă pădure plină de mușchi, copaci și ferigi trăia un mic spiriduș. Era mic cam cât o ciupercă, purta o căciulă verde ascuțită și avea mereu obrajii roșii. Era foarte bun și zâmbea tot timpul. Toate animăluțele îl iubeau. Și pentru că era mereu vesel și se bucura de toate, toți îi spuneau Veselici.
Continuați să citiți →
Departe de sat, aproape de păduri și câmpuri mari, se afla o fermă frumoasă. Acolo locuia o fetiță pe nume Mia împreună cu mama ei. La fermă trăiau multe animale. Oi, capre, vaci și de asemenea un cal. Era un cal, cel mai bun prieten al Miei.
Continuați să citiți →