În spatele muntelui de gheață și a pădurilor negre se află un mic regat. În acest regat locuiește un rege înțelept, care are doi copii adorabili și neastâmpărați. Fetița se numește Rozalia. Are ochii frumoși cărămizii ca castanelele și părul lung negru ca un corb. Obrajii ei sunt roșii mereu și fusta mereu plină de noroi. Băiețelul se numește Horațiu. Părul său cărămiziu stă în vârf ca acele de brad și pe fața lui putem vedea doar un zâmbet. Tatăl regele îi iubește foarte mult. Dar pentru că copiii sunt vioi și neastâmpărați, adesea trăiește multe aventuri alături de ei. Astăzi știe că nu trebuie să se teamă pentru ei. Ei au prieteni care îi protejează și îi ajută. Cum știe asta?
Continuați să citiți →Basme de citit
Povești pentru copii, mici și mari, de citit. Bucurați-vă de povești online de la diverși autori. Nu ezitați să scrieți comentarii, să trimiteți imagini, să le distribuiți pe internet.
Despre Omul de zăpadă
Într-o țară îndepărtată, unde zăpada era tot timpul anului în cei mai înalți munți s-a întâmplat o poveste pe care vreau să ți-o povestesc. S-a întâmplat demult. Există un munte cel mai înalt din lume. Oamenii nu merg acolo. Acolo e multă zăpadă și uneori se declanșează avalanșe acolo. Asta înseamnă că o parte din zăpadă se desprinde undeva și brusc se prăbușește toată zăpada de pe munte în jos. Chiar dacă nu locuiau oameni pe acel munte, totuși exista o formă de viață acolo. Un om de zăpadă locuia acolo.
Continuați să citiți →Puii de vultur
În depărtare, în stâncile înalte, există locuri unde se află cuiburile de vulturi. Sunt foarte sus și nu se pot vedea de pe pământ. Doar când te așezi sub acea stâncă, uneori poți vedea cum mama sau tata vultur zboară de undeva până la cuib. Cel mai des zboară în căutare de hrană. Își lasă puii mici în cuib și zboară departe pentru a le aduce ceva bun de mâncare. Pentru ca puii lor să crească frumoși și sănătoși. Când puii de vulturi sunt puțin mai mari, este timpul ca ei să zboare singuri din cuib și să-și testeze puterea aripilor și să învețe cum să facă asta.
Continuați să citiți →O poveste obișnuită despre o prietenie neobișnuită
Povestea pe care o vom povesti s-a întâmplat acum mult timp. Este despre o fetiță care a descoperit că prietenia este una dintre cele mai importante lucruri din lume. Și că prietenii îi vei găsi acolo unde te aștepți cel mai puțin.
Continuați să citiți →Femeia de serviciu excepțională
Departe de aici era un sat de poveste. Copiii care trăiau în acest sat mergeau la o școala magică. Pereții erau albi, acoperiți de un acoperiș roșu. Când strălucea soarele, razele pătrundeau în sălile de clasă prin ferestrele de lemn maro, și chiar dacă părea ca oricare altă școală, copiii mergeau acolo cu mare plăcere. Știau de ce era magică.
Continuați să citiți →Păstorul și oițele sale
Undeva departe există o pajiște minunată. Acolo cresc flori de diferite culori și arome. Iar iarba de pe ea este cea mai verde din lume. Fiecare frunză și fiecare plantă care crește acolo arată ca într-o poveste.
Continuați să citiți →Leneșa Moly
În valea verde se afla o căsuță mică. Era o casă cu ferestre albe și un balcon plin de flori. Locuia acolo Moly. Era o fetiță bună, dar foarte leneșă. Părul ei buclat era mereu dezordonat, pentru că era prea leneșă să se pieptene. Avea fața murdară, pentru că nu-i păsa să se spele. Niciodată nu-și făcea ordine în camera ei. Niciodată nu-și ajuta mama cu nimic. Pur și simplu nu-i păsa. Era prea leneșă.
Continuați să citiți →Matei și prietenul său credincios Barni
Într-un sat frumos circulă des un autobuz școlar. Este foarte colorat și este condus de un șofer vesel. Când merge, pare că se clatină în întregime. Asta pentru că transportă toți copiii din sat. Și ei doar chicotesc, râd și nu stau locului, dar asta nu îl deranjează pe șofer.
Continuați să citiți →Cum Brândușa a întâlnit ursoaica
Peste câteva sate și câteva râuri la distanță se afla o pădure adâncă. Acolo creșteau atât copaci de conifere, cât și foioase. În mijlocul acestei păduri se afla o hrănitoare și la scurtă distanță de ea era un turn. Este o mică platformă de observare, unde vânătorul merge să observe animalele și să fie atent la ce se întâmplă în pădure.
Continuați să citiți →Despre fântâna dorințelor și răspunsurilor
Departe de oraș, acolo unde nu erau case sau clădiri, se afla o fântână. Era foarte adâncă. Apa din ea era limpede și curată. La marginea fântânii era atârnat un pahar. Acesta putea fi coborât și oricine dorea, putea să-și ieie apă și să bea. Doar că nu era o apă obișnuită. Nici fântâna nu era una obișnuită. Era o fântână a dorințelor și a răspunsurilor.
Continuați să citiți →Pictorița Lăcrimioara
Pe malul unui lac mare, într-o izolare deplină, se afla o căsuță frumoasă, care nu semăna cu nicio altă casă. Fiecare perete al acesteia era pictat cu tablouri frumoase în culori cu totul neobișnuite. În jurul ușilor avea flori pictate, în jurul ferestrelor buburuze, pe pereți avea pictați căluți care se plimbau și pe acoperiș parcă înforeau copacii. Toate picturile păreau vii. Întreaga casă părea desprinsă dintr-o poveste. Dar cine locuia într-o astfel de casă frumoasă? În ea locuia pictorița Lăcrimioara.
Continuați să citiți →Chiar și cele mai mici lucruri pot aduce bucurie
În mijlocul unei pajiști verzi se ridica un copac. Se vedea de departe, pentru că era foarte mare. Trunchiul său imens nu ar fi putut fi cuprins nici de 10 oameni mari. În fiecare an înflori frumos și coroana sa era atât de mare, încât nu se putea vedea capătul ei de pe pământ. Dar nu era un copac obișnuit. În coroana sa bogată locuiau zâne.
Continuați să citiți →Unde este începutul curcubeului
După iarnă vine primăvara. Iarba începe să se înverzească. Pe câmpii încep să răsară flori colorate. Animalele încep să se trezească din somnul de iarnă. Stoluri de păsări revin înapoi la noi în ținuturile calde. Soarele începe să încălzească mai tare și este cald peste tot. Uneori pământul nostru este udat de o ploaie caldă neașteptată de primăvară. Când plouă dar soarele încă strălucește, pe cer apare ceva minunat și colorat. Știi ce apare? Corect, apare curcubeul. Nimeni nu a văzut niciodată începutul sau sfârșitul lui. Nimeni nu știe cum a apărut. Eu însă cunosc povestea unei fetițe care a găsit magia curcubeului.
Continuați să citiți →Ursulețul Mihăiță la concurs
Ursulețul mic, căruia toți îi spuneau Mihăiță, se plimba prin pădure. Fredona în timp ce mergea, sărea din loc în loc, observa veverițele de pe copaci și când era o bâtă mare pe poteca din pădure, o ocolea. Îi plăceau foarte mult aceste plimbări. Mergea în ritmul său. Uneori se odihnea în mușchi și se bucura de liniștea plăcută din pădure. Când Mihăiță s-a așezat odată în timpul plimbării sale lângă un copac, ceva l-a surprins.
Continuați să citiți →Scoica și perla sa
În adâncul oceanului, chiar la fund, creșteau corali minunați. Erau plante atât de frumos colorate. Unele erau mai mari, altele mai mici. Erau roșii, galbeni, verzi și portocalii. În apă se mișcau diferit. În funcție de direcția curentului. Acești corali erau căsuța unor peștișori mici. Dar și pentru multe scoici. Se ascundeau în ele de diferiți pescari și scafandri. Se ascundeau acolo pentru că aveau grijă de ceva valoros. Fiecare scoică avea în ea o perlă frumoasă. Albă ca și prima zăpadă.
Continuați să citiți →