A fost odată un băiețel pe nume Adam. Cel mai mult îi plăcea să se joace cu mașinuțele – erau prietenii lui. Fiecare mașinuță avea numele ei și un rol special. Mașinuța roșie era de curse, cea galbenă era taxi și cea albastră era de poliție. Adam avea chiar și o ambulanță și o mașinuță de pompieri.
Era o dimineață de sâmbătă și tatăl avea o surpriză pentru băiețelul său. A intrat în cameră și ținea în mâini o cutie. Adam și-a ridicat ochii de la mașinuțele cu care se juca tocmai pe covor.
„Pentru că ai învățat așa de frumos la școală, avem cu mama o surpriză pentru tine,” a spus tata și s-a așezat lângă fiul lui pe covor.
„Ce este? Să o deschidem, te rooooog!” a strigat băiețelul nerăbdător. Când au deschis cutia cu ajutorul tăticului, înăuntru era o pistă mare de curse. Adam nu-și credea ochilor – exact una ca asta și-a dorit mereu! Și așa s-au apucat cu tata să construiască pista. Curând, întregul covor s-a umplut cu pista de curse.
Adam și-a pus mașinuțele în rând, gata de start. În cameră a băgat capul dintr-o dată surioara cea mică a lui Adam, Monica. S-a așezat pe covor lângă frățiorul și tatăl său, gata să se joace cu ei. Dar lui Adam nu prea îi convenea – până la urmă erau jucăriile lui.
„Nu te atinge de ele, că mi le strici! E cadoul meu!” a spus băiețelul supărat, când mica Monica a început să se joace cu pista. Tatăl s-a uitat la băiețelul lui și i-a explicat că așa nu trebuie să vorbească cu surioara lui și că poate să împartă cu ea noua lui jucărie. Păi și ea se poate juca cu ele, chiar dacă e încă foarte mică.
Adam lăsa să meargă mașinuță după mașinuță și se bucura de noua lui pistă de curse.
„Hai, acum încearcă tu,” i-a spus tatăl Monicăi și i-a dat o mașinuță roșie mică. Fetița blondă a pus mașinuța la start, dar când a vrut s-o lase să pornească pe pistă, din greșeală a rupt steagul verde mic care semnaliza startul.
„Ai stricat totul!” a strigat Adam supărat. Fetița s-a întristat și a răspuns încet: „Scuze, Adam, nu am vrut,” a spus tristă și a ieșit din cameră. Îi părea foarte rău – nu voia să strice nimic.
„Dar să vezi că o reparăm și surioara ta nu a făcut-o cu intenție. Ce-ar fi să-i arăți cum se joacă cu mașinuțele? Păi e încă foarte mică, nu știe cum să facă,” a explicat tatăl și s-a apucat să repare stegulețul, lucru care i-a și reușit.
Lui Adam nu prea îi convenea, dar tatăl avea dreptate – surioara lui era încă mică și sigur nu făcuse cu intenție. Micuța Monica stătea între timp tristă în camera ei – voia doar să se joace cu ei. Deodată, în ușă a apărut fratele ei cel mare.
„Vino, nu s-a întâmplat nimic. Îți arăt cum să te joci cu mașinuțele. Nu mă supăr,” a spus Adam și a luat-o pe surioară de mână.
Monica s-a bucurat mult și Adam a învățat-o cum să se joace cu mașinuțele pe pistă. Și așa s-au jucat împreună și din camera lor se auzea doar râsul lor vesel. Se întreceau să vadă care mașinuță e cea mai rapidă. Uneori câștiga Monica, alteori câștiga Adam.
Și băiețelul și-a dat seama că își poate împărți cadoul cu surioara sa și că nu poate să se supere pe ea când strică ceva din greșeală – doar e încă foarte mică.
