Fabulă despre broască și șoarece

Atenție: Pentru cititorii mai în vârstă, 12+ ani 💀

Într-un iaz liniștit trăia o broască vorbăreață. Ea cunoștea doar iazul ei și câteva bălți din apropiere, dar îi plăcea foarte mult să povestească. Vorbea despre locurile unde fusese, despre ce văzuse și despre cât de pricepută era la toate. Povestea atât de frumos, încât cei care nu o cunoșteau o credeau pe cuvânt.

Într-o zi, poveștile broaștei au ajuns și la urechile unui șoricel. El cunoștea doar căsuța lui și un mic câmp din apropiere, unde mergea să caute boabe. Șoricelul era foarte curios și visa să vadă mai mult din lume.

— „Cum pot să cunosc lumea?” se întreba el.

— „E simplu,” spuse broasca. „Dacă știi să înoți, poți ajunge oriunde! Eu înot atât de bine, încât parcurg tot iazul într-o clipită.”

Șoricelul o privi cu ochii mari.

— „Dar eu nu știu să înot…”

— „Nu-ți face griji!” spuse broasca veselă. „Te ajut eu!”

Broasca găsi o sfoară subțire și spuse:

— „Ne legăm ușor unul de altul și mergem doar până la marginea apei. Eu te voi ajuta.”

Șoricelul acceptă, iar broasca sări în apă. A început să înoate și să vorbească, bucuroasă că are un ascultător. Dar, fiind foarte prinsă de poveștile ei, a uitat să se oprească.

— „Stai puțin!” strigă șoricelul speriat.

Broasca se întoarse imediat, rușinată.

— „Vai, am vorbit prea mult și nu am fost atentă! Îmi pare rău!”

A tras repede șoricelul la mal. Șoricelul era ud, dar nevătămat. Se scutură puțin și zâmbi.

— „Cred că aventura mea se termină aici,” spuse el. „Mai bine învăț pas cu pas.”

Broasca oftă.

— „Ai dreptate. Am vrut să par mai grozavă decât sunt și nu am fost atentă la tine.”

Din acea zi, broasca a învățat să fie mai modestă, iar șoricelul a învățat că e bine să nu faci lucruri care te sperie doar ca să pari curajos.

Este bine să fim sinceri, să avem grijă unii de alții și să nu ne lăudăm cu lucruri pe care nu le putem face cu adevărat.