Adam era un băiețel mic care ura mai mult ca orice legumele. Cel mai mult i-ar fi plăcut să mănânce doar dulciuri sau mâncăruri, care nu conțin deloc legume. Dulciurile sunt niște bunătăți minunate, dar noi avem nevoie și de vitamine din fructe și legume, ca să fim sănătoși și să creștem frumos.
Într-o zi, când Adam stătea la masă și mânca, se uita posomorât la farfuria lui. Era timpul prânzului de sâmbătă și mama tocmai îi adusese mâncarea. Pe farfurie era orez, o bucată de carne și, bineînțeles – ceea ce ura cel mai mult, dușmanul lui – legumele. Lângă orez se aflau morcov și broccoli. Adam a mâncat orezul și carnea, dar de legume nici nu s-a atins.
„Știi că nu îmi plac legumele!” a spus băiatul și a împins farfuria. Mama și tata s-au uitat unul la celălalt.
„Legumele sunt sănătoase, știi că trebuie să le mănânci,” a răspuns mama, iar tatăl doar a dat din cap aprobator.
„Dacă le mănânci, vei fi puternic și într-o zi vei deveni un mare polițist, așa cum îți dorești,” îl încuraja tatăl său.
„Bleah! Dar mie nu îmi place gustul,” a răspuns tăios băiatul și s-a strâmbat amuzant la morcov și la broccoli, care avea părul verde și creț ca niște bucle caraghioase.
„La mâncare nu se spune bleah, ce n-ar da alții copii, pentru mâncarea ce o ai tu!” l-a certat mama. Dar Adam nu s-a lăsat și nici nu s-a atins de legume.
Mama a oftat și s-a gândit puțin. Știa că lui Adam chiar nu-i plac legumele, dar în același timp știa cât de importante sunt. Și chiar dacă doar puțin – trebuie să le mănânce. Apoi i-a venit o idee.
A doua zi s-a răspândit în casă mireasma prânzului de duminică. Toți stăteau la masă, pe care era o supă verde cremoasă și gustoasă. Lângă ea stăteau spaghetele cu sos roșu. Era micul secret al mamei – mixase broccoli și făcuse supă din el, iar în sosul pentru spaghete adăugase pe lângă brânză și carne și roșii mixate.
Adam și-a luat o linguriță și a gustat supa. „E delicioasă!” a spus și nici nu și-a dat seama și farfuria era deja goală. Nici măcar nu și-a dat seama că tocmai mâncase leguma, pe care ieri o refuzase. Apoi s-a apucat de spaghetele cu sos. Pe acelea le-a mâncat și ele în întregime.
„Vezi, când o să mănânci așa frumos, o să ajungi un băiețel mare și puternic!” l-a lăudat tatăl său.
„Nici nu știi că acolo erau ascunse legume. Doar puțin diferit – erau mixate. Vezi, și legumele pot fi bune!” a râs mama – și Adam a râs cu ea. Prânzul chiar i-a plăcut.
Din ziua aceea, mama a început să prepare legumele mereu puțin diferit. Le ascundea în supe sau în sosuri. Lui Adam încă nu prea îi plăceau legumele obișnuite, dar cele mixate în mâncare – pe acelea le îndrăgea. Și în final, când a fost mai mare, și-a dat seama că și legumele obișnuite sunt de fapt bune.
Și astfel băiețelul blond a învățat că legumele nu sunt dușmanul lui, ci de fapt prietenul care îi dă putere și îl ajută nu doar să crească, dar mai ales să fie sănătos.
