Poveștile tradiționale sunt teme frumoase de poveste pe care le iubesc copiii și părinții lor de sute de ani. Poate doar forma lingvistică se mai reîmprospătează puțin. Finalul fericit este același și în poveștile tradiționale!
Demult, tare demult, o fată săracă pe nume Elena slujea la un țăran rău și lacom. Stăpânul ei zgârcit o punea să facă toată treaba, ca să nu fie nevoit să plătească alți oameni. Elena era orfană, așa că trebuia să suporte tot ce îi cereau țăranul sau țăranca. Se ocupa de vite, făcea curățenie în casă, pe scurt, făcea tot ce i se poruncea.
Continuați să citiți →
Într-un sat, pe malul râului, se afla o moară unde, cu munca grea, morarilor le-a fost de ajutor mulți ani un măgăruș isteț. Dar pe măsură ce trecea timpul, măgărușul îmbătrânea și făcea în fiecare an puțin mai puțină muncă.
Continuați să citiți →
Într-o țară, dincolo de șapte munți înalți și șapte râuri largi, era o lume în care era o bucurie să trăiești. Pădurile foșneau, pajiștile erau verzi și pârâurile susurau. Țara era condusă de un rege bătrân, care avea trei fiice.
Continuați să citiți →
Au trăit odată o bunică și un bunic care îl aveau pe Budulinek. Din primăvară până în toamnă, bunica și bunicul plecau în fiecare zi să lucreze pe câmp sau în pădure și îl lăsau pe Budulinek singur acasă. Întotdeauna îi spuneau să fie ascultător și să nu deschidă ușa nimănui.
Continuați să citiți →
A trecut mult timp de când, într-un regat îndepărtat, domnea un rege împreună cu soția sa. Ei conduceau cu înțelepciune, iar poporul îi iubea. Totuși, cuplul regal nu reușea să aibă un copil.
Continuați să citiți →