V-ați săturat de prințese și mari eroi? În aceste povești, personajele principale sunt copiii. Poate că tocmai în basmul despre copii, copilul dumneavoastră se va recunoaște sau va învăța o lecție. Și dacă vă lipsește un basm despre copilul dumneavoastră, încercați să ne scrieți. Știm să povestim și basme la cerere despre copilul dumneavoastră.
Era vacanță, soarele strălucea afară și băiețelul Matei nu știa cu ce să se mai joace. Astăzi s-a jucat deja cu toate – cu mașini, cu lego, a mers pe trotineta, a sărit șotronul, s-a legănat pe leagăn, a alunecat pe tobogan și de fapt nici nu și-a mai amintit de toate. Ar vrea foarte mult să joace un joc de memorie cu mama lui, dar ea pregătește prânzul. După aceea, va juca cu Matei. Abia aștepta. Dar ce va face până atunci?
Continuați să citiți →
Orașul Bântuici era încă acoperit de un strat de zăpadă, care se topea încet, pe măsură ce primăvara își întindea încet mâinile și alunga iarna rece dincolo de dealuri. În acea dimineață, zăpada arăta însă diferit. Când fantomele cu dinți ascuțiți s-au trezit dimineața, în loc de plapuma albă, au văzut zăpadă portocalie și murdară. Și pentru că fantomele sunt obișnuite să sperie oamenii și nu pe ele însele, s-au speriat foarte tare.
Continuați să citiți →
Iarna s-a terminat. Peste tot a început să răsară iarba verde, pe pajiști înfloreau flori. Soarele încălzea din ce în ce mai mult. La grădiniță, lângă fereastră, stătea Tereza, o fetiță cu părul blond, obrajii roz și ochii albaștri ca izvoarele. Cu zâmbetul ei drăguț, îi înveselea întotdeauna pe toți copiii din grădiniță. În ultima vreme însă, nu mai zâmbea prea des și astăzi deloc. Privea tristă pe fereastră, își sprijinea capul în mâini și avea ochii complet sticloși, de parcă ar fi vrut să plângă.
Continuați să citiți →
Patric era un băiețel dintr-un orășel mic. Locuia într-o casă confortabilă cu tăticul său. Lângă casă aveau un garaj mare și deasupra garajului era un semn: „Cel mai bun mecanic auto din oraș.” Tatăl lui Patric repara mașini în garaj.
Continuați să citiți →
În singurătatea de după pădurea deasă se afla o fermă. În jurul ei erau întinse câmpuri mari. Pe ele se cultivau cartofi și porumb. La această fermă trăiau câteva animale. În staul erau oițe, lângă le păzea un câine mare, în grajduri erau cai și prin curte alergau găini și rațe. De toți avea grijă un fermier bătrân și înțelept.
Continuați să citiți →
Odată, într-o țară îndepărtată, trăia un băiat sărac. Se numea Aladin. În fiecare zi se plimba prin piețe printre oameni, îi plăcea agitația și îi plăcea să privească toate acele produse frumoase pe care le ofereau comercianții. Dar putea doar să privească, el și mama lui erau săraci și nu-și puteau permite nimic din toate acestea.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță care avea părul de aur. De aceea oamenii îi spuneau Aurica. Fetița mergea des în pădure după ciuperci, zmeură și căpșuni. Dar într-o zi a mers departe și s-a rătăcit. A mers mult timp și nu a reușit să găsească drumul corect spre casă. S-a depărtat doar mai adânc în pădure.
Continuați să citiți →
Masha și ursul au plecat la plimbare în pădure pentru a asculta ce frumos cântă păsările. Ursul a vrut să o învețe pe Masha cum să recunoască fiecare pasăre după cântec. S-au așezat pe o piatră încălzită de soare și au ascultat.
Continuați să citiți →
Într-o zi, doamna Iepuriță a rugat-o pe Masha și pe urs dacă ar putea să-i păzească pe cei doi năzdrăvani – iepurașii mici, care dormeau liniștiți în cărucior. Masha și ursul au fost de acord. Va fi ușor, pentru că dorm. Și înainte să se trezească, mămica lor va fi înapoi de la cumpărături.
Continuați să citiți →
În această zi, Masha avea ziua onomastică. A primit de la mama ei un inel minunat cu o piatră colorată. Îi plăcea foarte mult și a mers imediat să-i arate și ursului inelul primit.
„Salut, ursule, uite,” îi arăta Masha noua ei bijuterie, care strălucea frumos în soare.
Continuați să citiți →
Era o toamnă caldă, soarele strălucea și Masha cu ursul au plecat să se joace în pădure.
„Hai să facem o întrecere,” a propus Masha. „Cine ajunge primul la acel ciot mare, câștigă.”
Ursul a dat din cap și deja se bucura că va câștiga cu siguranță această cursă.
„Deci trei, doi, unu… și acum!” a numărat Masha și amândoi au pornit în goană.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță pe nume Masha. Locuia la marginea pădurii într-o singură căsuță departe de toate. De aceea îi părea rău că nu avea niciun prieten acolo. Chiar și așa, reușea să se bucure de animalele din curte.
Continuați să citiți →
În vremuri de demult, sărăcia domnea peste tot în lume. Și într-o căsuță mică de lângă pădure, unde trăia un tată cu copiii săi, Hansel și Gretel. Împreună cu ei locuia și a doua soție a tatălui, mama vitregă, care nu prea îi avea la inimă pe copii. Se plângea mereu că ea însăși are puțin, darămite să mai hrănească două guri flămânde. Atât de mult i-a bătut la cap pe soțul ei să-i ducă în pădure și să-i lase acolo, încât acesta a cedat vorbelor ei rele.
Continuați să citiți →
A fost odată un țăran sărac, care avea o mulțime de copii. Nu mai avea pe cine să roage în sat să devină nașul ultimului său fiu, nou-născut. Așa că a decis să se așeze lângă drum și să roage pe primul care trece pe acolo să devină nașul fiului său.
Continuați să citiți →
În spatele muntelui de gheață și a pădurilor negre se află un mic regat. În acest regat locuiește un rege înțelept, care are doi copii adorabili și neastâmpărați. Fetița se numește Rozalia. Are ochii frumoși cărămizii ca castanelele și părul lung negru ca un corb. Obrajii ei sunt roșii mereu și fusta mereu plină de noroi. Băiețelul se numește Horațiu. Părul său cărămiziu stă în vârf ca acele de brad și pe fața lui putem vedea doar un zâmbet. Tatăl regele îi iubește foarte mult. Dar pentru că copiii sunt vioi și neastâmpărați, adesea trăiește multe aventuri alături de ei. Astăzi știe că nu trebuie să se teamă pentru ei. Ei au prieteni care îi protejează și îi ajută. Cum știe asta?
Continuați să citiți →