V-ați săturat de prințese și mari eroi? În aceste povești, personajele principale sunt copiii. Poate că tocmai în basmul despre copii, copilul dumneavoastră se va recunoaște sau va învăța o lecție. Și dacă vă lipsește un basm despre copilul dumneavoastră, încercați să ne scrieți. Știm să povestim și basme la cerere despre copilul dumneavoastră.
Septembrie este luna toamnei. Este perioada când începe să bată mai mult vântul, devine mai răcoare și se coc fructele. De exemplu, merele. În această perioadă sunt numai bune de mușcat. Îți voi povesti despre o grădină unde creșteau câțiva meri.
Continuați să citiți →
La marginea unui sat se afla o căsuță mică și frumoasă. În fiecare zi, din ea se răspândea un miros minunat. Era atât de delicios, încât părea chiar magic. Era mirosul prăjiturilor. Acea căsuță avea un acoperiș violet și era toată roz. Arăta ca o mare bomboană lentilă.
Continuați să citiți →
Departe de sat, aproape de păduri și câmpuri mari, se afla o fermă frumoasă. Acolo locuia o fetiță pe nume Mia împreună cu mama ei. La fermă trăiau multe animale. Oi, capre, vaci și de asemenea un cal. Era un cal, cel mai bun prieten al Miei.
Continuați să citiți →
Într-un sat îndepărtat se afla o căsuță mică. Acolo locuia o fetiță cu un cățel pufos. Se numea Ioana. O fetiță cu părul negru, ochi căprui și un zâmbet frumos. Dar acum era tristă. Stătea pe trotuar în fața căsuței sale și ținea în mână lesa cățelușului ei. Cățelușul stătea ghemuit lângă ea. Amândoi se uitau la casă și aveau o expresie tristă.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată era o insulă. În jurul ei, cât vezi cu ochii, doar mare. Valurile sale se izbeau de stâncile care se ridicau de pe o parte a insulei. Pe cealaltă parte se întindea plaja. Sub stânci, apa era foarte adâncă și în acea adâncime era viață. Acolo aveau rechinii casa lor.
Continuați să citiți →
Departe deasupra cerului, aproape în spațiu, se află o casă frumoasă. Este construită pe o planetă. Dar nu este doar o casă obișnuită. Arată ca și cum ar fi făcută din aburi. Se mișcă mereu ușor. Este o fabrică magică.
Continuați să citiți →
Filip era un băiețel mic și neastâmpărat. Mergea în clasa întâi și școala nu-l interesa deloc. Nu voia să învețe. Nu-i plăcea limba română, pentru că nu-i plăcea să citească. Nu-i plăcea matematica, pentru că nu-i plăcea să calculeze. Activitățile artistice sau practice erau o tortură pentru el.
Continuați să citiți →
În orașul Bântuici era o zi frumoasă. Primăvara deja bătea la ușă și florile înfloreau. Apăruseră deja ghioceii cu flori albe și brândușele și se treziseră muștele. Aceasta este o veste bună pentru toate fantomele cu dinți, deoarece din ele se poate pregăti un desert de muște uimitor și foarte bun.
Continuați să citiți →
Întregul oraș era deja adormit, doar într-o fereastră mai pâlpâia o lumină mică. Era o cameră în mansardă. Sub plapumă era ascuns un băiețel pe nume Cazimir. Își lumina cartea cu o lanternă și citea. Ar fi trebuit să doarmă de mult. Îi plăceau cărțile și îi plăcea atât de mult să citească, încât nu se putea desprinde de ele.
Continuați să citiți →
Pe o pajiște întinsă, plină de flori parfumate, stăteau întinși doi copii Clara și Oliver. Clara avea ochii verzi ca de pisică și părul blond ca grâul copt. Oliver, cel mai bun prieten al ei, purta părul ciufulit și avea ochi mari, plini de curiozitate. Făceau totul împreună și nu-și aminteau o zi în care să fi fost unul fără celălalt.
Continuați să citiți →
Într-o țară îndepărtată și izolată de lume, se afla o căsuță veche din lemn, cu acoperiș roșu decolorat și ferestre care scârțâiau la fiecare adiere de vânt. Acolo locuiau bunica, bunicul și nepotul lor, Cristian, un băiețel isteț și plin de imaginație.
Continuați să citiți →
Tonda locuia lângă pădure. Avea părul creț și castaniu, ondulat în toate direcțiile. Mâinile îi erau mereu murdare, hainele rupte și rareori îl vedeai zâmbind. Era un băiat morocănos, care nu părea să fie fericit vreodată. Oriunde mergea, strica sau murdărea ceva.
Continuați să citiți →
Lângă marginea unei păduri dese, într-o căsuță frumoasă de lemn, locuia un băiat pe nume Toda. Era un ștrengar de seamă! Nu putea sta locului nici măcar o clipă. Degetele îi umblau constant, parcă ar fi vrut să fugă în toate direcțiile. Dacă îl puneai să stea liniștit, își legăna picioarele, ochii îi rătăceau prin cameră și mintea i se umplea de gânduri despre ce năzbâtii să mai facă.
Continuați să citiți →
În păduri trăiesc animale, cresc copaci falnici și ciupercile pitice își fac loc printre frunze. Acolo poți găsi afine și căpșune dulci. Dar cunosc o pădure unde nu locuiau doar vietăți nevinovate. Toți oamenii se temeau să treacă pe acolo, spunând că pădurea era fermecată și primejdioasă.
Continuați să citiți →
Cu mult timp în urmă, la marginea orașului nostru, se afla o clădire mare, gri, cu multe ferestre și trei etaje. La prima vedere, părea tristă, dar era un loc plin de speranță – un spital pentru copii. Aici veneau copiii bolnavi, unii pentru tratamente scurte, alții pentru perioade mai lungi. Printre acești copii se afla și Sara, o fetiță cu părul negru, drept, cu un zâmbet cald, dar cu o inimă bolnavă.
Continuați să citiți →