Când te uiți la globul pământesc, vei observa multe pete mari și albastre. Știi ce sunt acestea? Mări și oceane. Și sunt foarte multe pe Pământul nostru. În aceste mări trăiesc nenumărate viețuitoare: pești mari și mici, grași și subțiri, caracatițe și multe alte creaturi fascinante.
Există însă un animăluț care locuiește în mare, deși… nu știe să înoate. Cu toate acestea, e mulțumit acolo și nu se îneacă.

Acest animal se numește meduză. Este minunată. Arată ca o ciupercă cu păr și se leagănă grațios în apă. Pare că înoată, dar nu este așa. Doar se lasă purtată de curenții mării. Iar când se mișcă, o face doar ca să-și adune mâncarea.
Uneori, însă, viața în mare nu este deloc ușoară pentru o meduză. Și ea are nevoie de prieteni și de ajutor. Iar eu îți voi spune o poveste despre asta.
În adâncul mării, cu mult timp în urmă, trăia o meduză pe nume Gloria. Avea o culoare argintie și, în lumina care o străbătea, strălucea ca și cum ar fi avut în ea mici beculețe colorate. Era minunată.
Gloria era și foarte deșteaptă. Stătea mereu aproape de casa ei. Se lăsa purtată de un curent blând, care o menținea în același loc. Se împrietenise cu peștișorii, care înotau în jurul ei. Aceștia veneau mereu la ea și stăteau de vorbă.
Dar într-o zi, o furtună mare s-a abătut asupra Pământului. A venit pe neașteptate. Vântul s-a ridicat puternic și a agitat marea. Ploaia s-a întețit, iar valurile au crescut tot mai mult. Furtuna era atât de puternică, încât a pătruns adânc în mare. Chiar și curenții din jurul căsuței meduzei Gloria s-au schimbat.
Deodată, apa a ridicat-o și a început să o ducă departe. Gloria a încercat să se împotrivească. Dar nu a reușit. Nu știa să înoate.
Atunci i-a venit o idee: să-și cheme prietenii. „Ajutor! Vă rog, ajutați-mă! Curentul este prea puternic, mă duce departe!”, a strigat ea.
Când peștișorii au auzit strigătul prietenei lor, au înotat repede către ea. Au văzut cum meduza Gloria era dusă tot mai departe de casă. Nu au ezitat nicio clipă. Și-au adunat toate forțele și au început să înoate împotriva curentului, pentru a crea un vârtej mai mare, mai puternic decât cel al furtunii.
Meduza Gloria privea speriată cum prietenii ei încercau s-o ajute și spera că vor reuși. Nu a fost ușor. Curentul era foarte puternic. A durat ceva timp, dar, în cele din urmă, peștișorii au fost mai puternici. Au reușit să o ghideze pe Gloria înapoi spre casă.
„Mulțumesc, prietenii mei! Vă mulțumesc din suflet! Fără voi, nu aș mai fi fost aici. Cine știe unde m-ar fi dus curentul…”, le-a spus recunoscătoare meduza Gloria peștilor care au salvat-o.
Și da, meduza Gloria trăiește și astăzi în același loc din mare. Încă nu știe să înoate. Dar acum știe că nu trebuie să se teamă. Știe că, atunci când vine o furtună și curenții sunt puternici, are prieteni care o vor ajuta să-și păstreze direcția.
Bucurie mare din partea fetiței mele, Gloria, când am citit această povestioara:)