A fost odată un băiețel pe nume Ionuț. Era un copil mic și curios, căruia îi plăcea cel mai mult să se joace în camera lui cu trenulețul sau cu cuburile de construcție. Dar era un lucru de care se temea Ionuț. Și nu era deloc școala! Ionuț se temea de dulapul lui. Mai ales noaptea. Ziua putea să-și ia hainele din el fără nicio problemă, dar noaptea dulapul scotea sunete ciudate care îl înspăimântau pe Ionuț.
„Sigur locuiește acolo vreo fantomă noaptea,” se gândea băiețelul. Chiar dacă părinții lui îi explicau mereu că în dulap nu e nimic, Ionuț tot se temea de el. Adesea noaptea se auzea un fel de scârțâit din el, dar de fiecare dată când tata verifica, nu găsea nimic în dulap.
Într-o seară, când Ionuț se pregătea să adoarmă, ceva l-a trezit. Dintr-odată, din dulap s-a auzit ceea ce se auzea întotdeauna. Motivul pentru care Ionuț se teme de dulap. Era un fel de zgârâit. Se auzea din nou și din nou.
„Trebuie să fiu curajos ca Superman!” i-a spus Ionuț micului său ursuleț de pluș și s-a ridicat cu grijă din pat. Tata îi spunea întotdeauna că trebuie să-și înfrunte frica. De altfel, dulаpul nu е înfricoșător. Astăzi o să reușească! Astăzi o să arate că nu se teme de dulap. Cu grijă, în pijamaua lui albastră, se duse la dulap. Își puse mâna pe clanță – când dintr-o dată se auzi din nou acel zgomot de zgâriat.
„Nu-mi mai e frică!” strigă Ionuț mândru și își deschise dulapul.
Nu-și credea ochilor. Erau acolo trei șoricei care se fugăreau prin dulapul lui și făceau acel sunet de scârțâit. Asta era zgomotul acela! Când l-au văzut pe Ionuț, au fugit repede într-o găurică din dulap, unde își aveau căsuța.
Ionuț se puse pe râs.
„De mine v-ați speriat, prieteni?” le-a spus șoarecilor mici, care și-au scos botișoarele din gaura unde se ascundeau. Șoarecii au chicotit și l-au lăsat pe Ionuț să îi mângâie.
Băiețelul era mândru de el – nu doar că și-a înfruntat frica de dulap, dar și-a dat seama că dulapul lui nu era deloc atât de înfricoșător pe cât credea! Păi erau doar niște șoareci mici.
Într-adevăr, nu toate lucrurile sunt la prima vedere așa cum par.
Din ziua aceea, Ionuț nu s-a oprit cu totul din a se teme, dar ori de câte ori ceva îl speria, își înfrunta frica, așa cum îl învățase tata. Și împreună cu tatăl său au făcut o căsuță mică pentru cei trei șoricei, ca să nu-l mai trezească pe Ionuț seara în dulap!
